Criza de tetanie constă din contracţii (încordări) ale muşchilor sub formă de convulsii (spasme), fie la un segment al corpului (faţă, mâini, picioare), fie a tuturor muşchilor. Tetania se produce mai frecvent la copiii mici, după boli infecţioase febrile, la femeile gravide sau care alăptează. La copil se poate produce şi contracţia laringelui care dă tulburări de respiraţie cu învineţirea feţei.

Simptomul se datorează şi unei sensibilităţi mai crescute a muşchilor şi nervilor la diferite excitaţii şi este favorizat de lipsa de calciu (rahitism), de lipsa de magneziu, de eforturi fizice mari şi oboseală, de emoţii puternice, de ciclul menstrual etc.

Bolile glandelor paratiroide (situate la nivelul gâtului), tetanosul, intoxicaţiile cu plumb, produc frecvent crize de tetanie. După câteva minute, contracţiile încetează, iar bolnavul nu îşi pierde cunoştinţa ca în epilepsie.

Primul ajutor. În momentul crizei nu se va interveni. Se va feri bolnavul (copilul) să nu se lovească de obiectele din jur. Se va lăsa să stea liniştit, ferit de zgomot şi de lumină. După criză, bolnavul se va prezenta la medic, spre a-i prescrie un tratament pe bază de calciu, vitamine, sedative, deoarece dacă nu se tratează cauza, criza de tetanie se poate repeta. Cu înaintarea în vârstă, crizele de tetanie (spamofilie) se răresc sau dispar.

În scopul prevenirii, se vor evita cauzele favorizante şi se va urma un regim de viaţă şi odihnă adecvat. Dieta va fi bogată în lapte, brânză, fructe, legume, iar sugarii vor fi alimentaţi natural. Vara, copiii vor face băi de soare, iar iarna băi cu raze ultraviolete.