Odată cu ajungerea la maturitate, un om poate dezvolta oricând o tulburare a somnului. Aceste tulburări sunt responsabile pentru un randament scăzut la locul de muncă, pentru pierderea vieţii sociale sau chiar pentru degradarea stării de sănătate. La copil structurile cerebrale încă nu sunt maturate. Odată cu maturarea lor apare reglarea ciclului somn-veghe. Astfel, la naştere copilul doarme 20 de ore pe zi.

Cu trecerea timpului, omul matur doarme 6 ore pe zi. Ceea ce se întâmplă în timpul somnului reprezintă încă o necunoscută pentru lumea medicală, şi tocmai de aceea, s-a înfiinţat o asociaţie mondială pentru studierea acestui fenomen. Somnul normal are două faze. Prima fază este faza de rem. Aceasta ocupă 20% din durata somnului şi se caracterizează prin mişcări ale globilor oculari.
Lipsa de somn poate fi indiciul unor afectiuni grave
Această fază este importantă pentru fiziologia organismului pentru că în acceastă etapă are loc reorganizarea cunoştiinţelor acumulate în timpul zilei. A doua fază este cea de nonrem, când organismul îşi reface rezervele de energie.

20% din populaţie suferă de tulburări ale somnului
Tulburările de somn afectează 20% din populaţia sănătoasă a planetei. Ele sunt de sine stătătoare sau pot fi induse de o altă afecţiune medicală. În cazul celor din a doua categorie, 80% dintre cei bolnavi au şi o tulburare de somn. Afecţiunile care induc aceste tulburări sunt alcoolismul, psihoza, epilepsia, demenţa, Parkinson-ul, afecţiunile cardiace, cele reumatologice, cele respiratorii sau cele renale”. Specialiştii au făcut o clasificare a tulburărilor de somn de sine stătătoare. Acestea sunt de patru feluri: insomnia, hipersomnia, disritmia circadiană şi parasomnia.

În cazul insomniei, pacientul are dificultăţi de adormire. Astfel, el adoarme greu şi se trezeşte rapid. Mai mult, apare senzaţia că după somn nu este odihnit. Hipersomnia este inversul insomniei. Bolnavul se plânge de o somnolenţă permanentă. Are o stare de moleşeală pe care nu o poate controla iar în timpul lucrului poate adormi subit. Disritmia circadiană constă în nesincronizarea ciclului somn-trezire cu cel noapte-zi. Bolnavul doarme ziua, iar noaptea stă treaz. Ultima tulburare este parasomnia.

Aceasta este cea mai periculoasă şi se manifestă spectaculos. Ea poate prezenta mai multe simptome. Cel care suferă de parasomnie poate avea un somn neliniştit (dă din mâini şi din picioare), vorbeşte în somn, are coşmaruri, are crampe musculare sau, cel mai grav, poate prezenta apnee de somn distructivă (bolnavul se opreşte din respirat şi poate muri sufocat).

În ţările occidentale diagnosticarea acestor boli se face cu polisomnograful. Polisomnograful este un aparat care se conectează la corpul pacientului în timpul somnului şi înregistrează activitatea cerebrală a acestuia. Tulburările de somn sunt de două feluri, şi în funcţie de categoria din care fac parte, sunt tratate diferit.

Tulburările de somn cauzate de o altă afecţiune se rezolvă prin tratarea acelei afecţiuni. În cazul celor de sine stătătoare tratamentul implică două faze. Prima dată, doctorul discută cu pacientul şi îl educă în privinţa igienei somnului. Pacientul este sfătuit să facă mişcare înainte de a se culca, să nu se mai gândească la anumite lucruri ş.a.m.d.

Dacă această variantă nu are rezultate, se recurge la medicaţia hipnogenă, adică medicaţia care induce somnul.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment