Fundul gâtului este roşu, cu sau fără puncte albe de puroi. Foarte frecvent se asociază cu febră, durere de cap, oboseală, indispoziţie, lipsa de poftă de mâncare, dureri de articulaţii. Infecţia este favorizată de expunerea la frig şi umezeală, de consumul de băuturi reci sau îngheţată.
De cele mai multe ori, faringita se însoţeşte şi de inflamaţia nasului şi de infecţia laringelui; când apare şi tusea. În situaţia în care faringita cuprinde şi amigdalele; atunci avem faringo-amigalită.
Primul ajutor. La primele semne de faringita, bolnavul va face o baie generală caldă sau o baie fierbinte la picioare. Apoi se va culca la adăpost de frig, într-o cameră caldă, va bea ceaiuri calde de soc, muşeţel sau ceai sudorific. Gargara cu infuzie de muşeţel, cu apă oxigenată sau soluţie de permanganat de potasiu are un efect dezinfectant local.
Dacă simptomele şi mai ales febra nu cedează în 1-2 zile, iar fundul gâtului se acoperă de depozite albicioase, bolnavul va fi văzut de medic; care îi poate prescrie un tratament cu antibiotice.
Atenţie! Faringita produsă de streptococ duce la îmbolnăvirea rinichilor; inimii şi articulaţiilor, după circa 2 săptămâni de la începutul bolii, fapt pentru care se recomandă efectuarea unor analize medicale care să depisteze microbul respectiv.
Pentru a preîntâmpina repetarea infecţiei gâtului se vor evita toate cauzele favorizante: răceala, băuturile prea reci (mai ales în sezonul cald), substanţele iritante (praful, tutunul, substanţe chimice profesionale etc.).
Se va întări rezistenţa organismului prin alimentaţie corespunzătoare şi odihnă raţională, prin vitaminizare (polivitamine). Persoanele mai sensibile la frig vor antrena organismul la variaţii de temperatură prin fricţiuni pe piept şi spate cu apă caldă şi rece sau prin alte metode de călire.