Prin ochi omul primeşte 90% din informaţiile din mediul înconjurător. Ochiul este cel care ne asigură integrarea şi orientarea în spaţiu. Principalele tulburări ale vederii constau în scăderi ale clarităţii de percepţie a obiectelor (omul nu mai vede la fel de bine ca înainte), în apariţia de perturbări ale câmpului de vedere (apar umbre sau zone gri-negre care deranjează şi determină adoptarea unei poziţii anormale a capului), iar în alte situaţii, de imposibilitatea de apreciere a culorilor. Toate aceste tulburări pot fi permanente sau trecătoare.

Vederea dublă - motiv de prezentare la medic
În alte cazuri, pacienţii sesizează că, de la un timp, văd dublu, lucru explicabil prin lipsa unirii imaginilor furnizate creierului de ochi. Cauzele acestor tulburări pot fi paraliziile muşchilor care asigură mişcările globilor oculari, anumite afecţiuni cerebrale vasculare sau apariţia unor formaţiuni ocupatoare de spaţiu care comprimă structurile cerebrale normale (chisturi, abcese, tumori).
Probleme de vedere - provocate de paralizii ale muschilor oculari sau de chisturi
Uneori apar dificultăţi la lectură, dificultăţi de orientarea în spaţiu, instabilitatea imaginii percepute (mişcări sacadice ale ochilor, permanente sau într-o anumită direcţie a privirii), halucinaţii vizuale sau înceţoşări tranzitorii ale vederii, care îl determină pe pacient să se prezinte la cabinetul oftalmologului generalist. Din momentul în care acesta sesizează că fenomenele descrise de pacient nu se explică printr-o afecţiune a globului ocular, atitudinea cea mai potrivită este să trimită pacientul către neuro-oftalmolog.

Diagnosticarea acestor situaţii patologice începe printr-un consult neuro-oftalmologic amănunţit, de multe ori laborios (40-60 minute) şi se completează cu analize de laborator, analize imagistice (tomografie, rezonanţă magnetică) şi consulturi interdisciplinare.

În urma corelării datelor clinice cu rezulatele diverselor investigaţii suplimentare, neuro-oftalmologul formulează diagnosticul de boală şi decide ce are de făcut mai departe pacientul. Îi indică pacientului tratamentul sau îi spune încotro să se îndrepte, în cazul în care atitudinea terapeutică este de competenţa altor specialişti.

În cazul unei afecţiuni cerebro-vasculare se apelează la neurolog, în cazul unei afecţiuni tumorale cerebrale la neurochirurg, alteori se va apela la hematolog, endocrinolog sau la infecţionist. Indiferent de tratamentul pe care pacientul îl urmează, ulterior el va veni la controale periodice neuro-oftalmologice, pentru a se sesiza progresele obţinute şi a se urmări persistenţa acestora în timp. Orice modificare reprezintă un semnal de alarmă.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment