El este foarte util în menţinerea unui PH adecvat, lubrefiază pielea conductului şi are efect antibacterian. Astfel, cerumenul protejează şi apără de microbi, atât pielea din interiorul conductului auditiv, cât şi faţa exterioară a membranei timpanice. În plus, cerumenul menţine elasticitatea timpanului. Prezenţa cerumenului este un semn de sănătate al urechii. Când secreţia este normală, el se găseşte ca o peliculă pe faţa interioară conductului auditiv. Atunci când această secreţie dispare, apar otitele externe. Astfel, în cazul acestei afecţiuni pielea din interiorul conductului se usucă şi se descuamează.
Nu este recomandat ca un om să folosească beţişorul de ureche zilnic. Este bine ca beţişoarele să se folosească doar o dată pe săptămână şi cu ajutorul lor să se îndepărteze doar cerumenul de la intrarea externă a conductului. S-a dovedit ştiinţific că ansamblul bilogic al urechii este făcut în aşa fel încât să împingă spre exterior orice corp aflat în conduct. Dacă un om foloseşte zilnic beţişoarele, riscă să strice echilibrul urechii şi cantitatea de cerumen secretată de aceasta. Primul semn că beţişoarele au fost folosite prea mult, este apariţia mâncărimii în ureche în timpul procesului de curăţare. Cu timpul, dacă se continuă în acelaşi ritm, această mâncărime se transformă în usturime, şi de aici otita este la un pas distanţă.
Odată cu avansarea în vârstă apare o schimbare în dinamica urechii. Mişcările de îndepărtare a cerumenului de către ureche scad în intensitate şi apare riscul acumulării lui. De aceea, de obicei, dopurile de ceară apar preponderent la oamenii în vârstă. În cazul în care un pacient constată că are aşa ceva, este bine să vină cât mai repede la medic. Deşi, în farmacii se află anumite produse de îndepărtare a acestor depuneri, ele nu sunt foarte eficiente.
Spălăturile cu ser fiziologic nu mai sunt recomandate
În trecut, medicii foloseau pentru îndepărtarea dopurilor spălăturile cu ser fiziologic. S-a observat că această tehnică nu este foarte sigură, pacientul riscând să facă otită, dacă timpanul are vreo fisură. De aceea, în zilele noastre un astfel de dop este înmuiat cu apă oxigenată şi se aspiră de către medic sub microscop. Înmuierea cu apă oxigenată se face din 30 în 30 de minute, de mai multe ori, în funcţie de mărimea dopului.
Este bine ca pacienţii să nu aştepet până când această depunere se face foarte mare. Unii oameni ajung la medic când dopul creşte atât de mult în dimensiuni, încât nici nu mai aud bine. Alţii se prezintă la medic după ce fac baie. Apa care pătrunde în ureche expandează dopul de cerumen, iar pacienţii nu mai aud deloc cu urechea afectată.