Astfel ca era nevoie de un sistem protector pentru toate celelalte si acesta este sistemul imun. El primeste « informatii » de la celelalte sisteme atunci cand acestea sunt « in pericol » si intra in functie. Insa el nu functioneaza solitar, ci tonusul sau depinde de multi factori din organism, despre care am sa vorbesc mai jos.
Cum toate celelalte sisteme ale organismului sunt strans controlate de sistemul nervos, care isi trimite « tentaculele » la nivelul intregului corp, este evident ca si imunitatea va fi controlata nervos (un rol important il are hipotalamusul), desi se vorbeste atat de rar despre acest lucru. Ei bine, nu trebuie sa pierdem din vedere acest aspect, caci multe boli care afecteaza sistemul nervos au ca efect secundar si scaderea imunitatii.
Prin urmare, imunitatea este legata de orice alta functie a organismului, si cand una dintre acestea este afectata, va atrage dupa ea disfunctii la nivelul altor sisteme, dezechilibrele se extind si duc la ceea ce se numeste boala. In final va « interveni » si sistemul imun.
Sistemul imun nu este format doar din anticorpi cum multi au tendinta sa sustina, ci are o gama larga de componente :
- pielea, mucoasele si lichidele organismului (secretiile care « spala » diverse cavitati, ca cele bronsice, digestive, saliva etc.). Acestea reprezinta prima bariera impotriva agentilor patogeni externi, deoarece acestia, pentru a patrunde in organism, trebuie sa treaca mai intai de bariera cutanata ori mucoasa. Astfel ca afectiunile acestor componente atrag dupa sine riscul infectarii organismului.
Mai mult, mucoasele (tesutul care acopera cavitatile ce vin in contact cu mediul, ca: cea digestiva cu alimentele, cea respiratorie cu aerul, particule de praf etc.) sunt dotate direct cu anticorpi, ceea ce sporeste mult capacitatea lor de aparare. Ele secreta si lichide care « spala » in permanenta cavitatile pe care mucoasele le « captusesc ».
Pielea de asemenea se apara prin : descuamare continua (asa ca orice microb instalat la nivelul ei va fi eliminat odata cu celulele descuamate), prin pH-ul acid etc.
Exista si «microbi» interni? Sunt si factori patogeni interni. Acestia ar fi : celulele canceroase care provin din celule proprii organismului, dar care sufera diverse mutatii la nivel genetic si devin celule patogene, care dezvolta cancerul. Ele prin urmare nu mai sunt recunoscute de organism ca fiind celule proprii si vor fi « atacate » de sistemul imun.
Fata de ele organismul sintetizeaza in special interferoni. La fel se poate intampla ca dupa diverse infectii, mai ales cu virusi, anumite structuri ale organismului (spre exemplu proteine) sa devina « patogene ». Aceasta este de fapt o falsa patogenitate, din cauza ca aceste structuri priprii organismului seamana cu elemente din structura virusului. Sistemul imun le confunda si ajunge sa « atace » prorpiile structuri. Acest mecanism face parte din cele ce stau la baza bolilor autoimune!
Atat pentru agentii patogeni externi care au reusit sa patrunda in organism cat si fata de agentii patogeni interni sistemul imun detine « pioni » de lupta. Printe acestia enumeram :
- celulele albe (limfocite, granulocite), macroface, celule NK (natural killer) etc. Toate acestea distrug sau elimina agentul patogen prin: fagocitoza, prin substante toxice eliberate extracelular care ataca celulele tinta (citotoxicitate extracelulara) ori prin generare de anticorpi. Astfel ca daca vom vedea in analizele de sange leucocite (limfocite) crescute ne vom gandi obligatoriu la o infectie in organism sau la existenta unei agresiuni ce a « activat » sistemul imun.
La intrarea unui agent patogen in organism, local, se activeaza o serie de mecanisme cu rol de aparare, mecanisme imune, care duc in final la aparitia inflamatiei. Astfel ca orice inflamatie la nivelul pielii spre exemplu (cosuri, furuncule, iritatii etc.) reprezinta trecerea agentului patogen de barierele noastre naturale (pielea, mucoasele) si infectarea tesuturilor din imediata apropiere.
Daca local sistemul imun nu face fata, agentii patologici sunt transportati in ganglionii limfatici locoregionali care se umfla si la palpare se simt ca niste noduli. Acest lucru este valabil si pentru celulele tumorale care migreaza de la sediul tumorii principale. Un bun exemplu in acest sens il reprezinta palparea ganglionolor (ca niste noduli) la subbratul femeilor in cazul cancerului de san.
Celulele imune sunt capabile sa recunoasca orice agent patogen, existand atatea clone celulate cat antigene (agenti patogeni) exista in natura. Va dati seama ca cifrele sunt enorme. Cum face asta organismul ? Dispune de organe care « invata » celulele sistemului imun despre antigene, organe cum ar fi timusul. Fiecare celula (limfocite T) trece prin aceasta glanda si se matureaza.
Timusul se afla in spatele sternului, imediat sub gat, se dezvolta in copilarie si intensitatea maxima a activitatii sale o atinge la adolescenta, dupa care regreseaza, insa continua sa functioneze la un tonus redus toata viata. Se intelege de aici ca orice afectiune la nivelul sau (sindromul Di George) va determina scaderea imunitatii atat de mult, incat poate fi incompatibila cu viata.
In generarea de celule ale sistemului imun este implicata maduva osoasa (maduva hematogena). Iarasi orice disfunctie la acest nivel (spre exemplu leucemiile) atrage dupa sine afectarea sistemului imun, deoarece degeaba stiu celulele sa recunoasca antigenele daca nu sunt suficiente ca numar.
Alte cauze ale scaderii capacitatii de functionare a sistemului imun ar mai fi :
- - stresul, cauza probabil cea mai des intalnita. Stresul atrage dupa sine secretia unor hormoni (hormoni de stres, cum ar fi cortizolul) care afecteaza si sistemul imun. Scazand imunitatea, persoana devine susceptibila la diverse boli, inclusiv cancerul.
- - tipul de personalitate, ca cele anxioase, depresive ori cele cu tip comportamental A (care vor mereu sa fie in varful societatii, muncesc foarte mult, sunt persoane extrem de active) influenteaza imunitatea.
- - alti agenti stresori ca frigul excesiv ori caldura excesiva, umiditatea, insomnia sau odihna insuficienta, oboseala cronica, tind sa supasolicite sistemul imun si in final tonusul acestuia sa scada.
- - hemocromatoza, bolile endocrine, autoimune, bolile alergice, cancerele, bolile sistemului limfatic, anemia, infectiile grave sau cronice, bolile hepatice grave, toate solicita sistemul imun pana la epuizare. Astfel ca imunitatea scade treptat, iar bolnavii incep sa asocieze alte boli.