Eşti palidă, ai cearcăne, te simţi fără chef şi energie chiar şi după o noapte de somn bun? Poate că ai nevoie de un control al funcţiei tiroidiene. Hipotiroidia este una dintre cele mai frecvente afecţiuni endocrine, dar şi cel mai simplu de tratat.

Hipotiroidismul reprezintă scăderea funcţiei tiroidiene şi se traduce prin lipsa hormonilor tiroidieni în organism sau scăderea lor sub limita pe care o impune funcţionarea normală a organismului.

Vestea rea este că hipotiroidia este cea mai frecventă dintre afecţiunile endocrinologice. Vestea bună este că endocrinologia are mijloace eficiente şi la îndemână pentru tratamentul acestei boli. Hormonii tiroidieni de sinteză se găsesc în farmacii şi se pot administra sub formă de pastile, la preţuri accesibile pentru toată lumea.

Cauzele frecvente ale hipertiroidismului:

• Deficitul de iod - direct, iodul intră în sinteza hormonilor tiroidieni. Fără iod suficient, tiroida nu mai poate produce hormoni specifici. În strădania de a-i produce totuşi, celula tiroidiană poate creşte necontrolat în dimensiune (hipertrofie) sau ca număr (hiperplazie). În aceste cazuri, glanda se măreşte şi duce la apariţia guşii. Indirect, hipofuncţia tiroidei determină glanda hipofiză să producă în exces un alt hormon, care stimulează proliferarea celulei tiroidiene.
• Bolile autoimune: organismul secretă anticorpi împotriva propriilor celule tiroidiene, caz în care apare tiroidita autoimună, o boală destul de frecventă, dar mai puţin diagnosticată.
• Deficitul de hormoni tiroidieni apare şi la persoanele cărora, din diverse motive (tratamentul cancerului sau neoplasmului tiroidian), glanda tiroidă Ie-a fost extirpată chirurgical.
• Congenitală. Se manifestă chiar de la naştere, în cazul unor boli genetice care compromit formarea glandei tiroide sau a enzimelor necesare sintezei hormonale.

Hipertiroidia apare mai frecvent la femei, în proporţie de 6:1, în decada a patra - a cincea de viaţă. (După Săptămâna)