Uneori sarcina emoţională a stresurilor tipice vieţii adulţilor devine insuportabilă şi atunci cădem pradă deprimării. Acest tip de depresie, situaţională sau reactivă, consecinţă directă a evenimentelor stresante din punct de vedere psihic, îşi poate găsi rezolvarea în timp, cu răbdare şi înţelegere, dacă simptomele lui nu sunt prea puternice sau nu durează o perioadă prea îndelungată.
În cazul în care simptomele de depresie, sentimentul de vină, sentimentul de inutilitate şi de neajutorare, incapacitatea de concentrare şi de luare a deciziilor, pierderea interesului pentru muncă şi viaţa socială, pierderea energiei, durerile de cap, insomnia, lipsa poftei de mâncare şi de libido contravin firii dumneavoastră şi vă perturbă activităţile obişnuite, aveţi nevoie de o consultaţie calificată pentru a găsi o soluţie de depăşire a acestei depresii.
Alte forme de depresie au cauze evidente. De exemplu, deviaţia hormonală de care suferă în mod frecvent femeile în timpul menopauzei poate provoca deprimări destul de profunde. Acest tip de depresie se combate uşor cu ajutorul hormonilor feminini (estrogenii). Unele persoane suferă de depresie iarna, când lumina solară este insuficientă. Pentru a atenua acest tip de depresie, numită dereglare emoţională sezonieră, este nevoie să staţi mai mult timp afară, în aer liber, la soare, sau să faceţi o cură, cu o lampă cu raze ale spectrului solar complet.
Unele stări de deprimare nu au cauze evidente; ele apar din senin şi uneori persistă ani la rând. Pentru a combate acest fel de indispoziţie, numită depresie endogenă sau melancolie, deseori este nevoie de o perioadă îndelungată de timp, de răbdare şi de sprijin medical. Dacă vă simţiţi cuprins de o stare profundă de depresie, indiferent de cauzele care au provocat-o, discutaţi cu un medic, care vă poate ajuta să găsiţi o soluţie mai uşor şi mai repede decât aţi face-o de unul singur.
În pofida faptului că prescrierea medicamentelor şi tratamentul sunt inevitabile, alimentaţia curativă poate avea şi ea un rol important în combaterea depresiei.
Deficitul biotinei, pe parcursul câtorva luni, poate provoca depresia. Deşi insuficienţa acestei vitamine nu este caracteristică persoanelor cu alimentaţie echilibrată, ea poate fi întâlnită la adepţii aşa-numitelor „dejunuri atletice" din ouă crude, care conţin o substanţă ce imobilizează biotina.
De obicei, depresia se întâlneşte la persoanele care s feră de insuficienţa acidului folic, din cauză că deficitul ace tui reprezentant al vitaminelor grupului B are drept consecinţă nivelul redus al serotoninei în creier (serotonina fiind substanţă care asigură buna dispoziţie).
Fiţi atenţi! Administrarea zilnică a unor cantităţi mari de acid folic poate camufla deficitul vitaminei B12. Dacă luaţi acid folic trebuie să rugaţi medicul care vă tratează să vă verifice nivelul vitaminei B12 în sânge: în cazul când acest nivel este redus, va fi necesar să administraţi vitamina B12 sub formă injectabilă.
Organismul are nevoie de vitamina B6, (piridoxina) pentru producerea serotoninei - o substanţă chimică conţinută în creier care contribuie la îmbunătăţirea dispoziţiei împreună cu alte substanţe chimice din creier, importante pentru menţinerea dispoziţiei stabile şi echilibrate. Deficitul acestei vitamine din grupul B poate contribui la insuficienţa serotoninei şi agravarea depresiei.
Fiţi atenţi: nu luaţi doze mai mari decât cele recomandate. Doza zilnică de 200 mg, administrată pe parcursul câtorva ani, poate avea consecinţe ireversibile pentru sistemul dumneavoastră nervos.
Se crede că insuficienţa tiaminei şi riboflavinei ar putea provoca depresia, dar nu există informaţii ştiinţifice certe, care să demonstreze dependenţa directă a stărilor de deprimare de nivelul acestor vitamine din grupul B.
Deficitul vitaminei B12 se întâlneşte mai frecvent la persoanele care au stări depresive.
Depresia reprezintă unul dintre simptomele cele mai timpurii ale deficitului vitaminei C. Depresia sistematică, oboseala şi indispoziţia pot evolua şi în cazul deficitului superficial al vitaminei C. Dacă depresia este o consecinţă a insuficienţei vitaminei C, administrarea acestei vitamine ajută bolnavilor, indiferent de vârstă.
Insuficienţa fierului provoacă concomitent depresia şi anemia. însă anemia dispare mai repede în urma administrării fierului decât depresia. Adresaţi-vă medicului care vă tratează pentru a verifica nivelul fierului în organism şi administraţi-l numai în cazul când nivelul lui este foarte redus.
Insuficienţa consumului acizilor graşi esenţiali contribuie la apariţia deprimării, întrucât aceşti acizi prezintă o materie primă din care organismul produce un grup de factori chimici, numiţi prostaglandine, importanţi pentru menţinerea dispoziţiei echilibrate şi optimiste.
Pentru a susţine acţiunea acizilor graşi esenţiali, alcătuiţi o dietă de bază corespunzătoare. Apoi suplimentaţi această dietă cu acid linoleic şi untură de peşte, în proporţie de 1:4. de 1-3 ori pe zi.
În atenţia bolnavilor de diabet: untura de peşte poate fi cauza schimbărilor neaşteptate ale nivelului zahărului în sânge la unii diabetici. Urmăriţi cu atenţie nivelul zahărului în sânge, când consumaţi untura de peşte şi întrerupeţi tratamentul, dacă nivelul zahărului devine dificil de controlat.
Nivelul anormal - prea mare sau prea mic - de magneziu poate agrava starea de depresie. Din această cauză aveţi nevoie de ajutorul medicului care vă tratează pentru a vă convinge, prin intermediul analizelor de sânge, că nivelul de magneziu din organismul dumneavoastră corespunde într-adevăr normei. Dacă aveţi nivelul magneziului prea înalt, stopaţi consumul oricăror preparate care conţin magneziu şi, de asemenea, al produselor alimentare cu conţinut bogat în magneziu.
Persoanele care consumă cantităţi mari de cofeină (trei-patru ceşti de cafea pe zi sau şi mai mult) obţin, de obicei, un număr mare de puncte într-un test care se foloseşte special pentru depistarea simptomelor deprimării. Cu cât este mai mare numărul punctelor acumulate în acest test, cu atât mai pronunţate sunt simptomele depresiei.
Însă consumul de cofeină poate să nu fie cauza propriu-zisă; este foarte posibil că oamenii predispuşi la depresie să aibă obiceiul de a-şi petrece timpul bând multă cafea şi gândindu-se la propriile probleme, tocmai din cauză că sunt deprimaţi. Consumul abuziv de cafea poate fi, deci, consecinţa depresiei şi nu cauza ei.
Totuşi, unele cercetări au demonstrat că în cazul reducerii consumului de cofeină starea de depresie se ameliorează după numai o săptămână. Dacă sunteţi deprimat sau aveţi predispoziţie pentru stările de deprimare, reduceţi treptat consumul cofeinei până la eliminarea ei complete şi analizaţi-vă starea pe parcursul unei luni. Dacă observaţi că după reducerea semnificativă a cantităţii de cofeină consumate dispoziţia dumneavoastră se îmbunătăţeşte, trebuie să continuaţi evitarea cafelei sau, cel puţin, să vă limitaţi la o ceaşcă de cafea pe zi.
Multe persoane deprimate găsesc o consolare în dulciuri, însă cercetările medicale au demonstrat că şi consumul zahărului agravează depresia, oboseala şi proasta dispoziţie. Evitaţi sau cel puţin limitaţi consumul tuturor tipurilor de zahăr rafinat, al melasei, inclusiv toate produsele la prepararea cărora sunt utilizate aceste substanţe, pentru o perioadă de cel puţin patru-şase săptămâni, pentru a vedea care este reacţia organismului.
Consumând produse cu conţinut bogat în grăsimi, îndeosebi în grăsimi provenite din carne, creşteţi riscul de suicid în stare de depresie.
Sensibilitatea alimentară poate avea un rol important în agravarea stărilor depresive; pentru îmbunătăţirea dispoziţiei evitaţi alimentele care vă pot provoca alergii. Dar, întrucât aproape toate produsele alimentare au această însuşire, este necesar să vă adresaţi unui specialist alergolog care, prin intermediul analizelor pielii şi sângelui, poate întocmi lista produselor suspectate. Înarmaţi cu această informaţie, va trebui să stabiliţi care sunt alimentele care vă fac rău, prin metoda excluderii succesive din alimentaţie.