Infecțiile nosocomiale reprezintă infecții dobândite în spital în urma unor manevre de investigație, a unor manevre terapeutice sau din cauza mediului spitalicesc.
Termenul de infecție nosocomială derivă din cuvântul nosocomea care în greaca veche semnifică locul unde sunt adunați și îngrijiți cei suferinzi, iar în greaca modernă prin nosocomeion se definește spitalul.
Este important a se deosebi infecțiile nosocomiale de infecțiile dobândite în afara mediului spitalicesc. O infecție nosocomială dovedită semnifică existența dovezii că infecția nu era prezentă la momentul internării.
Nu se consideră infecții nosocomiale:
- infecția asociată cu o complicație;
- extinderea unei infecții prezente la internare, dacă nu s-a schimbat agentul cauzator sau dacă semnele nu arată o nouă infecție;
- infecția transplacentară la nou-născut care devine evidentă la scurt timp după naștere;
Ca de obicei, infecțiile nosocomiale neonatale sunt infecții ce apar după 3 zile de la naștere. Incidența variază între 2 - 10 % în dependență de instituția spitalicească. Cea mai mare rată a infecțiilor o au secțiile de terapie intensivă.
Factorii de risc
1. Factori intrinseci, care țin de gazdă:
- sistemului imunitar slăbit;
- micșorarea barierelor naturale, cum sunt tegumentele sau mucoasele;
- dezvoltarea florei endogene;
- vârsta de gestație;
- severitatea bolii;
- anomalii congenitale;
- boala pulmonară cronică
2. Factori extrinseci:
- utilizarea materialelor dispozabile de investigație: electrod pe scalp, catetere arteriale ombilicale, ventilație mecanică;
- alimentația parenterală;
- transfuzii cu produse de sânge;
- îngrijirea respiratorie;
- laptele de mamă;
- mediu înconjurător: aglomerarea paturilor în salon;
- durata prelungită de spitalizare;
- contaminarea echipamentului;
Risc mărit de infecție nosocomială pentru nou-născut îl prezintă:
- prematurul, în special cel cu prematuritate extremă;
- nou-născutul cu traumatism la naștere ce necesită terapie intensivă ulterioară;
- nou-născutul cu altă patologie ce urmează terapie intensivă prelungită;
- nou-născutul cu vârsta gestațională mică;
Vârsta de gestație și greutatea la naștere sunt cei mai importanți factori de risc pentru infecțiile nosocomiale, din cauza depresiei funcției sistemului imunitar. Nou-născutul este în mod particular vulnerabil la colonizarea cu bacterii de pe suprafața tegumentelor și mucoaselor, deoarece nu are o floră protectoare ca și copilul mare.
Laptele de mamă poate fi un vehicul de infecție, astfel încât acesta trebuie pasteurizat la 62.5gr.C, pentru 30 de minute și testat bacteriologic, înainte de administrare, pentru evitarea prezentei bacililor Gram negativi, stafilococului auriu , streptococului alfa și beta hemolitic.
Sursele de infecție
1. Din afara spitalului - familia, vizitatorii;
2. Din spital:
- mâinile nespălate corect sau cu supurații (aproximativ 20% din personalul medical este purtător de stafilococ auriu);
- purtătorii de germeni patogeni (personalul medical sau mama);
- nou-născuții bolnavi;
- soluțiile terapeutice dezinfectante contaminate;
- echipamentul medical;
- umidificatoarele;
- ventilatoarele;
- produsele de sânge;
- lapte de mamă
Infecțiile nosocomiale se pot transmite
- aerogen - pentru virusul sincițial respirator, stafilococul patogen, Gram negativi, streptococ;
- digestiv - pe cale fecal-orală pentru enterovirusuri, rotavirusuri, E.coli enteropatogen;
- prin contact direct cu sursa de infecție (mâinile personalului medical);
- vascular - perfuzii, cateterizări venoase, arteriale sau capilare;
Etiologia infecțiilor nosocomiale
- bacteriană: bacterii condiționat patogene ca S.aureus, germeni Gram negativi, E.coli, Enterobacter, Klebsilla, Acinetobacter, Serratia, Proteus, Pseudomonas, H. influenzae, Listeria monocytogenes; bacterii inalt patogene ca Salmonella, Shigella, E.coli enteropatogen, sau bacterii accidental patogene ca S.epidermidis;
- virală: virusuri hepatice, adenovirusuri, enterovirusuri, virusul sincițial respirator, rotavirusuri;
- micotică: Candida, Aspergillus niger;
Infecțiile nosocomiale se pot manifesta fie localizat, așa cum se întâmplă cel mai frecvent sau se pot generaliza.
Prevenirea infecțiilor nosocomiale
Strategiile de prevenire a infecțiilor nosocomiale necesită eforturi tehnic-organizatorice și economice. Conceptul de profilaxie a infecțiilor nosocomiale trebuie bine înțeles atât de personalul medical cât și de bolnavi și de vizitatori.
Se iau în calcul următoarele elemente:
- precizarea diagnosticului de infecție nosocomială, a tratamentului și a măsurilor de combatere;
- medicul ce constată infecția nosocomială consemnează acest lucru în foaia de observație, indică investigațiile de laborator necesare, recomandă măsurile potrivite de profilaxie și tratament;
- asigurarea condițiilor pentru efectuarea corectă a sterilizării;
- asigurarea condițiilor igienico-sanitare și efectuarea dezinfecțiilor profilactice;
- stabilirea circuitelor funcționale: circuitul bolnavilor, circuitul vizitatorilor, circuitul personalului;
Cele mai importante metode de prevenire a infecțiilor nosocomiale, ce pot fi utile atât personalului medical cât și vizitatorilor, sunt:
Spălarea mâinilor
Este una din cele mai importante metode de prevenire a infecțiilor nosocomiale. Este recomandat să se spele mâinile la intrarea în secții, spălarea să se efectueze cu apă și săpun. Spumele de tip antiseptic și șervețele impregnate cu soluție antiseptică nu trebuie folosite niciodată ca substituiente pentru spălarea standard cu apă și săpun, ci mai degrabă ca ajutătoare pentru spălare. De asemenea, săpunul folosit pentru spălarea mâinilor trebuie să aibă o componentă antimicrobiană.
Purtarea mănușilor
Mănușile trebuie purtate în cazul contactului direct cu sângele sau alte fluide ale organismului sau în cazul manoperelor chirurgicale și trebuie schimbate de la un pacient la altul.
Echipamentele de protecție
Utilizarea echipamentelor de protecție: halate, bonete, măști. Purtarea halatelor este indicată în cazul contactului cu sângele sau alte fluide ale organismului, la nou-născuții izolați, în cazul prezenței infecțiilor cu microorganisme care sunt considerate a fi transmise prin contact direct.
Consumabile
Utilizarea materialelor consumabile de unică folosință.
Echipamente medicale
Echipamentele se folosesc pentru un singur caz, apoi se dezinfectează sau sterilizează pentru următorul caz.
Supravegherea personalului
Triajul stării de sănătate a personalului medical, interzicerea accesului în secție a persoanelor cu infecții respiratorii, cutanate, enterocolitice, leziuni herpetice orale sau genitale, zona zoster, boli transmisibile (hepatita , TBC activa, HIV). Aceștia nu trebuie să vină în contact cu copii sau cu noi-născuții atât timp cât sunt infectați. Imunizările antigripale anuale sunt administrate personalului de îngrijire, dar și gravidelor.
Izolarea
Doar un număr mic de infecții impun precauții din punct de vedere al contactului direct - infecțiile varicelice necesită o cameră izolată cu ventilație cu presiune negativă. Multe alte infecții necesită o izolare de contact care poate fi realizată prin separarea fizică, de tip paravan.
Supravegherea sectorului
Un program de supraveghere poate fi o componentă importantă de prevenire a infecțiilor. Supravegherea se face în cele mai multe spitale prin investigații bacteriologice ale personalului, cât și prin controlul suprafețelor.