Urechea este formată din 3 părți:
- urechea externă, vizibilă, numită pavilion, cu rolul de captare a sunetele din mediul înconjurător, sunete ce se propaga sub forma unor vibrații ale aerului;
- urechea medie, conține 3 oase (ciocanul, nicovala și scărița) care preiau vibrațiile de la timpan și le transmit către urechea interna;
- urechea internă. Această porțiune conține celule cu numeroși cili, suspendați într-un gel (endolimfa), ce transformă vibrațiile în impulsuri nervoase care vor fi transmise prin intermediul nervului auditiv la o zonă din creier unde se formează senzația de auz.
Expunerea în exces la un nivel de sunet foarte mărit poate distruge cilii din urechea internă și astfel auzul se afectează. În general, afectarea este reversibilă, cu excepția cazurilor în care sunetul este de intensitate foarte mare, brusc, asemenea unui zgomot produs de o explozie. După o perioadă, expunerea repetată la sunete puternice, chiar și ascultatul muzicii în căști, la volum mare, poate fi cauza unor leziuni permanente și a pierderii auzului.
Afectarea auzului din cauza utilizării căștilor la volum mărit este mult mai frecventă decât afectarea produsă de sunetele provenite de la boxe, difuzoare sau alte dispozitive audio. Sunt 2 tipuri de afectare a auzului din cauza sunetelor puternice: hipoacuzia neuro-senzorială și tinitusul.
Hipoacuzia neuro-senzorială apare atunci când undele sonore de energie foarte înaltă suprastimulează și distrug o parte din celulele senzoriale ciliate, la trecerea prin fluidul care acoperă aceste celule. Când celulele corespunzătoare unei bande de frecvență se distrug, acele frecvențe nu vor mai fi percepute. Implantele cohleare favorizează recuperarea auzului în aceste situații, cu condiția ca nervul auditiv să fie intact.
În tinitus, zgomotul puternic nu distruge definitiv celulele senzoriale din urechea internă. Afectarea constă în descărcarea continuă de impulsuri, chiar și atunci când aceste celule nu sunt stimulate de un sunet din mediu. Tinitusul este descris ca un țiuit continuu, persistent, de frecvență corespunzătoare celulelor care au fost afectate. Uneori, tinitusul este foarte puternic (peste 90 de decibeli) și compromite calitatea vieții prin disconfort și prin afectarea auzului. Tinitusul nu este curabil, însă sunt tratamente și dispozitive care pot ameliora impactul asupra persoanei afectate.
Folosirea căștilor plasează sursa de sunet foarte aproape de organul receptor, iar atenuarea în mediu este foarte mică, celulele senzoriale ciliate fiind bombardate de o cantitate foarte mare de energie sub forma undelor sonore. Afectarea auzului este lipsită de alte simptome. Odată cu trecerea timpului, auzul se va degrada progresiv, fără ca persoana să conștientizeze acest lucru decât atunci când percepția sunetelor devine foarte dificilă.