Gripa porcină este o afecţiune respiratorie acută a porcilor, cu contagiozitate ridicată, cauzată de unul din numeroasele virusuri gripale de tip A. Morbiditatea prin această afecţiune este ridicată, însă cu o mortalitate scăzută (1-4%). Virusul se transmite în rândul porcilor prin aerosoli, prin contact direct sau indirect şi de la purtători asimptomatici.
Epizootii în rândul porcilor pot surveni pe tot parcursul anului, cu incidenţă mai crescută în perioada de toamnă şi iarnă în zonele temperate. Multe ţări vaccinează de rutină populaţiile porcine pentru a preveni boala.
Virusul gripei porcine aparţine subtipului A(H1N1), dar există şi alte subtipuri circulante la porci (de ex. H1N2, H3N1, H3N2). Porcii se pot infecta, de asemenea, cu virusurile gripei aviare şi cu virusurile gripei sezoniere umane. Se consideră că virusul gripei porcine A(H3N2) a fost introdus în populaţia porcină de către om. Uneori porcii se pot infecta cu mai multe virusuri la un moment dat, ceea ce permite genelor acestor virusuri să se combine. Astfel poate rezulta un virus care conţine gene de la mai multe surse, numit virus “reasortant”.
Deşi virusurile gripei porcine afectează de obicei porcii, ele pot depăşi uneori bariera speciei şi cauza boală la oameni.
Infectarea umană cu virusuri de origine porcină
Izbucniri epidemice şi cazuri sporadice umane de gripă porcină au fost raportate ocazional. În general, simptomele clinice sunt similare cu cele ale gripei sezoniere umane, tabloul clinic putând varia de la infecţie asimptomatică la pneumonie severă, soldată cu deces.
Din această cauză, marea majoritate a cazurilor au fost depistate întâmplător, în cadrul supravegherii epidemiologice a gripei sezoniere. Adevărata extindere a bolii în rândul oamenilor este necunoscută, deoarece cazurile uşoare sau asimptomatice puteau rămâne nedepistate.
Cazuri de infectare umană cu virusuri de origine porcină la om
Cea mai cunoscută erupţie de gripă porcină la om este cea care a avut loc în Fort Dix, New Jersey în 1976 în rândul soldaţilor. Virusul a cauzat pneumonie la 4 soldaţi, inclusiv 1 deces; toţi aceşti pacienţi au fost anterior sănătoşi. Virusul a fost transmis prin contacte strânse în timpul antrenamentelor de bază, cu transmitere limitată în afara grupului de bază. Se consideră că virusul a circulat pe parcursul unei luni şi apoi a dispărut.
Sursa virusului, timpul exact al introducerii acestuia în Fort Dix şi factorii care au limitat răspândirea şi durata lui sunt necunoscute. Erupţia din Fort Dix ar fi putut fi cauzată de introducerea unui virus animal în rândul populaţiei umane, aflată în contact strâns în cadrul încăperilor aglomerate pe parcursul iernii. Virusul de gripă porcină de tip A colectat de la soldatul din Fort Dix a fost numit A/New Jersey/76 (Hsw1N1).
În septembrie 1988, o femeie însărcinată în vârstă de 32 de ani, anterior sănătoasă, a fost internată în spital cu pneumonie, care a decedat cu 8 zile mai târziu, fiind constatat virusul de gripă porcină A(H1N1). Cu patru zile înainte de a se îmbolnăvi, pacienta a vizitat un târg regional de porcine, unde în rândul porcilor era răspândită o boală asemănătoare gripei.
În cadrul cercetărilor ulterioare, 76% dintre persoanele care au avut contact cu porcinele au avut evidenţă de anticorpi ai infecţiei de gripă porcină, dar nu au fost constatate îmbolnăviri grave în acest grup. Cercetările suplimentare au arătat că un lucrător medical care a avut contact cu pacientul a dezvoltat o boală moderată asemănătoare gripei cu evidenţă de titru de anticorpi de infecţie gripală porcină.
De la implementarea Regulamentului Sanitar Internaţional 2005 (IHR) în 2007, la Organizaţia Mondială a Sănătăţii au fost notificate doar 2 cazuri de gripă porcină la oameni provenind din SUA şi Spania.