Cele mai des întâlnite maladii ale prostatei sunt reprezentate de adenomul de prostată, respectiv cancerul de prostată. Adenomul de prostată sau hiperplazia benignă de prostată (HBP), numită în popor pur și simplu “prostată”, reprezintă o maladie menționată în papirusurile egiptene cu aproximativ 1.500 de ani î.Hr.
Din punct de vedere al structurii interne, adenomul de prostată apare prin înmulțirea părților componente ale prostatei (celulele) - celor cu rol de susținere (stromale) și celor cu rol funcțional (glandulare) și debutează, de regulă, în zona peri-uretrală a prostatei. Incidența acestei boli se mărește cu vârsta și atinge un maxim în decada a noua de viață. Specialiștii susțin că, la vârsta de 90 de ani, 9 din 10 pacienți au adenom de prostată.
Creșterea în volum a prostatei interferă cu eliminarea fiziologică a urinei, ducând la apariția semnelor clinice. Suferința prostatică se împarte în 2 tipuri de simptome.
Simptome obstructive
- jet urinar intermitent;
- jet urinar slab proiectat (picăturile de urină pot ajunge “pe bombeu”);
- un început dificil al urinării (bărbatul așteaptă un timp până începe să urineze);
- disurie, adică urinare dificilă (pacientul se forțează să urineze și să-și evacueze vezica urinară);
- micțiune prelungită (presiunea jetului este micșorată);
- senzația de golire incompletă a vezicii;
- retenția de urină (sau “blocajul” de urină);
- pseudo-incontinența prin prea plin (urina care rămâne în vezică depășește capacitatea de stocare a vezicii și pacientul urinează, practic, “prin prea plin”; poate să apară pierdere de urină, inițial în cursul nopții);
Simptome iritative
- urinările frecvente din timpul zilei (polachiurie) și nopții (nocturie). Noaptea nu este normal să ne trezim pentru a urina. Nocturia este definită drept plângerea unui bărbat nevoit să se trezească noaptea pentru a urina;
- senzația neplăcută că, dacă nu va urina, va “scăpa” urina în pantaloni. Apariția acestor semne trebuie să determine pacientul să se prezinte la medicul de familie și de aici la medicul specialist urolog pentru o evaluare de specialitate;
Relația dintre HBP și simptomatologia descrisă este complexă. Nu toți bărbații dezvoltă simptomatologie de tract urinar inferior și viceversa, semnele nu sunt specifice. Și alte afecțiuni ale tractului urinar inferior pot induce aceste simptome (de exemplu, cancerul de prostată).
În lipsa tratamentului, adenomul de prostată poate să ducă la complicații prin evacuarea incompletă a urinei: infecții urinare, apariția de pietre la nivelul vezicii, de sânge în urină, de dilatații ale vezicii (diverticuli vezicali). Lipsa tratamentului poate avea ca consecință “blocajul vezical”: imposibilitatea urinării, ce reprezintă o urgență urologică și necesită solicitarea ajutorului medicului specialist. Suferința urinară îndelungată poate să conducă la afectarea ireversibilă a rinichilor (insuficiență renală), chiar dacă pacientul nu a avut în prealabil nici o durere care să îl alarmeze.
Din această cauză, prezența oricăror semne clinice asemănătoare celor descrise mai sus nu trebuie acceptată ca o înaintare în vârstă, ci trebuie să ne avertizeze asupra necesitații unui examen de specialitate atât pentru excluderea unei alte patologii posibile (cancerul de prostată), cât mai ales pentru instituirea unui tratament ce are ca scop mărirea calității vieții și prevenirea apariției complicațiilor.