La 8 septembrie în lume anual se petrece Ziua Mondială de luptă împotriva rabiei şi are ca scop de a informa populaţie despre consecinţele rabiei la oameni şi animale, cum de prevenit şi cum de eradicat aceată infecţie la oameni, luptînd cu focare naturale printre animale.
Conform statisticii OMS din cauza rabiei annual decedează aproape 55 de mii de oameni, întîlnindu-se mai mult în Asia şi Africa.
Rabia poate fi prevenită
Rabia, turbarea sau hidrofobia este o boală infecţioasă, provocată de un virus, foarte periculos, care nu se supune tratamentului, boala avînd practic întotdeauna sfîrşit letal. De aici rezultă pericolul prezentat de rabie pentru viaţa omului şi importanţa prevenirii la timp a bolii.
Trebuie de menţionat, că în ţara noastră există condiţii favorabile de răspîndire a rabiei, iar posibilitatea de îmbolnăvire prin ea este reală în orice colţ al Moldovei.
Ce trebuie să ştim, pentru a preîntâmpina pericolul?
În primul rînd - sursele de infecţie le constituie animalele sălbatice (vulpile, dihorii, veveriţele, jderii) şi cele domestice (cîinii, pisicile). La moment ca surse principale de infecţie atît pentru om, cît şi pentru animale servesc vulpile. Vulpile bolnave deseori atacă vitele, oile, caprele aflate în cîmp, lîngă păduri, în fîşii forestiere şi ulterior, aceste animale se îmbolnăvesc de rabie.
În al doilea rînd - trebuie să cunoaştem semnele caracteristice de turbare la animale. De regulă, la animale se deosebesc două faze principale în tabloul clinic a turbării, una furioasă, cu o evoluţie de două-cinci zile, şi alta - paralitică, liniştită a cărei durată este de 5-10 zile.
În prima fază animalul îşi schimbă comportamentul, chiar şi faţă de stăpînul său: devine ajitat, agresiv, deseori înghite obiecte necomestibile. În această fază, de obicei, cîinii sau pisicile fug de acasă, muşcînd cu furie tot ce întîlnesc în cale. Vulpile, care atacă (vînează) în mod obişnuit noaptea, fiind bolnave de turbare, pătrund în localităţi, ogrăzi, case în plină zi, fără a se feri de oameni sau cîini.
În cîteva zile la animalele bolnave apar fenomene paralitice ce le fac să se mişte cu greu sau uneori să stea locului, nemişcate. Din cauza paralizării muşchilor faringelui şi laringelui animalul nu poate înghiţi, face impresia că se înneacă.
Anume necunoaşterea acestor fenomene îi face pe mulţi oameni să contacteze cu animalele bolnave, de multe ori din milă, cu dorinţa de a le acorda un ajutor, unii bagă degetele în gura animalului bolnav. În cazul vulpilor, dihorilor, populaţia încearcă deseori să le prindă, instalînd capcane, să le jupoaie, astfel expunîndu-şi viaţa unui mare pericol.
Ce trebuie de făcut?
Este necesar să sfătuim populaţia să se abţină de la prinsul animalelor sălbatice. Cînd este observată o schimbare în compartimentul animalului de casă trebuie imediat de consultat specialistul veterinar.
Se cunoaşte că virusul la animalele bolnave de turbare se conţine în salivă şi se elimină doar cu ea, adică cea mai obişnuită cale de transmitere a infecţiei de la animal la om este muşcătura sau zgîrietura produsă.
Toţi cei care au căzut victime ale unor animale, pentru a preîntîmpina îmbolnăvirea prin rabie, trebuie să cunoască cîteva reguli esenţiale: locul muşcăturilor, zgîrieturilor produse de animale se spală abundent cu apa curgătoare şi săpun, apoi rana se prelucrează cu tinctură de iod.
Accentuăm, că este obligator de solicitat asistenţa medicală în instituţia de la locul de trai, care urmează să decidă volumul asistenţei necesare. Asistenţa antirabica este acordată de specialistul responsabil de asistenţă antirabică - de obicei medicii traumatologi, chirurgi.
Dacă medicul a ajuns la concluzia necesităţii prescrierii tratamentului necesar, înseamnă că este suspectată pătrunderea în organism a virusului turbării. În acest caz pacientului îi este recomandat un curs de tratament cu vaccin, uneori şi globulină antirabică.
Vaccinul este unicul mijloc specific de tratament profilactic, care poate preveni îmbolnăvirea şi salva viaţa pacientului.
Din acest moment pacientului îi revin unele obligaţiuni destul de serioase. Odată începuţ, tratamentul trebuie primit pe deplin şi fără întreruperi; în timpul tratamentului nu se vor folosi băuturi alcoolice. Rabia la om poate fi preîntâmpinată, dacă persoanele agresate de animale vor ţine cont de recomandările medicilor. Dacă persoana muşcată nu va îndeplini aceste recomandări nu va fi posibil de salvat viaţa lui.
Este important ştiut şi faptul că virusul turbării îl transmit şi cîinii, pisicile vagabonde. Pentru a nu admite răspîndirea infecţiei în acest fel, este necesat ca serviciile speciale să se ocupe cu colectarea animalelor vagabonde. Primăriile localităţilor sunt obligate de a efectua permanent aceste activităţi.
Au serioase obligaţiuni şi stăpînii cîinilor, pisicelor. Ei trebuie să aducă prietenii lor patrupezi la instituţiile veterinare pentru ai vaccina anual contra turbării şi altor infecţii.
Cîini care sînt scoşi la plimbare vor purta botniţe, cei ce sunt întreţinuţi pe lîngă case este necesar să fie mereu în legătură.
Cu părere de rău, aceste reguli nu se respectă şi pe străzile oraşelor, în localităţi creşte numărul de cîini vagabonzi. Creşte de asemenea şi numărul de adresări la medici din cauza muşcăturilor provocate. Anual în republică sunt nevoiţi să primească tratament preventiv 4-5 mii de persoane muşcate, pe cînd lupta cu animalele vagabonde lasă mult de dorit.
Autorităţile administraţiei publice locale, primăriile, întreprinderile de gestionare a fondului locativ secţiile de poliţie nu-şi onorează pe deplin îndatoriile prevăzute de cerinţele în vigoare: lipseşte înregistrarea completă a cîinilor de casă şi impozitarea corespunzătoare a stăpînilor, nu sunt autorizate locurile de plimbare, nu se iau măsuri faţă de cei ce încalcă regulile de întreţinere a animalelor, nu-i stimulată colectarea cîinilor şi pisicelor vagabonde.
Populaţia deseori manifestă o poziţie răbdătoare faţă de mulţimea de câini fără stăpîn prezenţi în multe curţi din localităţi, deseori condamnă pe nedrept încercările timide ale serviciilor specializate de a prinde aceste animale. Dar aceste gloate de cîini prezintă surse de infecţie a diferitor boli, surse de agresie, frică şi discomfort.
Totodată, sunt necesar a fi întreprinse măsuri de micşorare a animalelor fără stăpîn prin crearea diferitor aziluri, cu atîrnare umană faţă de aceste animale, care nu poartă vină pentru soarta lor.
În final, trebuie de menţionat, că orice contact cu animalele, în deosebi cele sălbatice sau fără stăpîn, în urma căruia au avut loc muşcături sau zgârieturi trebuie considerat ca o posibilă molipsire cu virusul rabiei şi dictează obligator (în numele vieţii) adresare după ajutor medical. (Centrul National Stiintifico-Practic de Medicina Preventiva)