În ţara noastră există condiţii favorabile de răspândire a rabiei, iar posibilitatea de îmbolnăvire este reală în orice colţ.
Ce trebuie să ştim?
1. Ca surse de infecţie sunt animalele sălbatice (vulpile, dihorii, veveriţele, jderii) şi cele domestice (câinii, pisicile). La moment ca surse principale de infecţie atât pentru om, cât şi pentru animale servesc vulpile. Vulpile bolnave deseori atacă vitele, oile, caprele aflate în câmp, lângă păduri, în fâşii forestiere şi ulterior aceste animale se îmbolnăvesc de rabie.
2. Infectarea omului are loc în urma muşcăturilor sau contactul cu saliva animalelor bolnave, în timpul scoaterii pieilor de pe animalele bolnave.
3. Cu saliva virusul pătrunde prin pielea vătămată, iar apoi pe căile nervilor periferici atinge sistemul nervos central.
4. Perioada de incubaţie la om (de la momentul infectării până la apariţia primelor simptome de boală) constituie de la 10 zile până la un an, deseori 3-6 săptămâni şi depinde de mărimea rănii produse şi localizarea muşcăturii.
5. Comportamentul animalului bolnav se schimbă în dependentă de fazele principale a tabloului clinic al turbării:
I - furioasă, cu o evoluţie de două-cinci zile,
II – paralitică sau liniştită, a cărei durată este de 5-10 zile.
În prima fază animalul îşi schimbă comportamentul, chiar şi faţă de stăpânul său: devine agitat, agresiv, deseori înghite obiecte necomestibile. În această fază, de obicei, câinii sau pisicile fug de acasă, muşcând cu furie tot ce întâlnesc în cale. Vulpile, care atacă (vânează) în mod obişnuit noaptea, fiind bolnave de turbare, pătrund în localităţi, ogrăzi, case în plină zi, fără a se feri de oameni sau câini.
În câteva zile la animalele bolnave apar fenomene paralitice ce le fac să se mişte cu greu sau uneori să stea locului, nemişcate. Din cauza paralizării muşchilor faringelui şi laringelui animalul nu poate înghiţi, face impresia că se îneacă. Acest comportament îi face pe mulţi oameni să contacteze cu animalele bolnave, de multe ori din milă, cu dorinţa de a le acorda un ajutor, unii bagă degetele în gura animalului bolnav. În cazul vulpilor, dihorilor, populaţia încearcă deseori să le prindă, instalând capcane, să le jupoaie, astfel expunându-şi viaţa unui mare pericol.
Ce e de făcut?
Este necesar ca populaţia (maturii şi copiii) să se abţină de la prinsul animalelor sălbatice.
Când este observată o schimbare în compartimentul animalului de casă trebuie numaidecât de consultat specialistul serviciului veterinar.
Deoarece virusul la animalele bolnave de turbare se conţine în salivă şi se elimină doar cu ea, se recomanda evitarea contactului cu acest biosubstrat. Persoanele adulte trebuie sa explice copiilor despre pericolul în urma contactului tegumentelor cu zgârieturi cu saliva animalelor de casa.
Toţi cei care au căzut victime ale unor animale, pentru a preîntâmpina îmbolnăvirea prin rabie, trebuie să ţină seama de câteva reguli esenţiale:
- locul muşcăturii, zgârieturilor produse de animale se spală abundent cu apa curgătoare şi săpun;
- marginile rănii se prelucrează cu tinctură de iod;
- este obligatorie solicitarea asistenţei medicale în instituţia de la locul de trai, care va decide volumul asistenţei necesare.
- se INTERZICE omorârea animalului care a agresat o persoană, deoarece nu toate animalele sunt bolnave. Animalul care a agresat un om sau alt animal trebuie supravegheat de către specialiştii serviciului veterinar.
Din acest moment pacientului îi revin unele obligaţiuni destul de serioase:
- tratamentul început, trebuie primit pe deplin, în termenii indicaţi şi fără întreruperi;
- în timpul tratamentului nu se vor folosi băuturi alcoolice;
- se recomandă excluderea suprasolicitării fizice.
Este important de ţinut cont de faptul că virusul turbării e menţinut şi de căinii şi pisicile vagabonde. Pentru a nu admite răspândirea infecţiei printre aceste animale trebuie, ca formaţiunile speciale ale serviciilor comunale să se ocupe cu colectarea animalelor vagabonde. Primăriile localităţilor sunt obligate de a efectua permanent aceste activităţi.
Stăpânii câinilor şi pisicilor au serioase îndatoriri:
- animalele de casă (câinii, pisicile) trebuie să fie înregistrate la clinicile veterinare şi vaccinate anual contra turbării şi altor infecţii;
- câini care sânt scoşi la plimbare vor purta botniţe şi vor fi duşi de zgardă,
- câinii ce sunt întreţinuţi pe lângă case este necesar să fie mereu la legătoare.
Anual în republică sunt nevoiţi să primească tratament preventiv 4-5 mii de persoane muşcate, pe când lupta cu animalele vagabonde lasă mult de dorit.
Populaţia deseori manifestă o poziţie răbdătoare faţă de mulţimea de câini fără stăpân prezenţi în multe curţi din localităţi, deseori condamnă pe nedrept încercările timide ale serviciilor specializate de a prinde aceste animale. Dar aceste gloate de câini prezintă surse de infecţie a diferitor boli, surse de agresiune, frică şi disconfort.
Totodată sunt necesare de întreprins măsuri de diminuare a numărului de animale fără stăpân prin crearea diferitor aziluri, cu atitudine umană faţă de aceste animale, care nu poartă vină pentru soarta lor.
Fiţi prudenţi! Orice contact cu animalele, în deosebi cele sălbatice sau fără stăpân, în urma căruia au avut loc muşcături sau zgârieturi trebuie considerat ca o posibilă molipsire cu virusul rabiei şi dictează obligator (în numele vieţii) adresare după ajutor medical. (Centrul National Stiintifico-Practic de Medicina Preventiva din RM)