Folosirea raţională a aerului, apei şi radiaţiei solare determină o serie de modificări favorabile în stare funcţională a organismului: intensificarea metabolismului, activizarea proceselor oxidative, ameliorarea activităţii sistemului cardiovascular şi organelor de respiraţie, creşterea tonusului muscular ş.a. Pentru călirea organismului se folosesc băi de aer, soare şi hidroterapice.
Ce prezintă călirea organismului?
Din punct de vedere fiziologic călirea organismului prezintă o perfecţionare şi antrenare a forţei de rezistenţă îndreptată spre acţiunea nocivă a factorilor mediului ambiant. Sensul călirii constă în antrenarea aparatului de termoreglare, în dezvoltarea forţelor de protecţie a organismului, îndreptate spre factorii mediului ambiant, care au acţiuni nocive. Procesul de călire e un proces specific, adică depinde de factorul mediului: procedurile la temperatură scăzută sporesc rezistenţa organismului la frig, iar a celor la temperatură înaltă - la căldură mare.
Eficienţa călirii depinde de modul folosirii procedurilor şi cât de corect au fost ele realizate. La folosirea tuturor mijloacelor de călire trebuie respectate riguros următoarele principii:
1) principiul treptat. Intensitatea excitantului sporeşte treptat. Toate procedurile se încep cu acţiunea minimală a excitantului (temperatura băilor hidroterapice la început e aproximativ egală cu cea a corpului). Excitantul trebuie să fie strict dozat în funcţie de vârstă şi starea de sănătate a copilului;
2) sistematic. Toate procedurile se efectuează zilnic şi regulat, deoarece adaptarea la acţiunea excitantului apare numai în caz dacă ele se folosesc de multe ori. Peste 2 luni după încetarea folosirii procedurilor starea de călire practic dispare;
3) complex. Folosirea mai multor factori de călire (apă, aer, raze solare) sau a unuia în mai multe forme (contrast). In aceste cazuri călirea se obţine implicând mai multe mecanisme de antrenare. Iată de ce, alternarea diverselor după timp şi intensitate proceduri cu temperaturi scăzute pregăteşte organismul copilului pentru modificările periodice ale temperaturii aerului (cald, frig) mai ales toamna şi primăvara;
4) evidenţa particularităţilor individual e ale organismului: vârsta, starea de sănătate, gradul de antrenare, efortul intelectual şi fizic ş.a.
Cel mai frecvent procedurile folosite au scopul de călire a organismului la acţiunea temperaturilor scăzute. Antrenarea organismului la acţiunea temperaturilor joase poate fi obţinută folosind proceduri de călire locale şi generale.
Sistemul de educaţie fizică a copiilor şi adolescenţilor include diverse proceduri hidroterapice (băi de picioare, fricţiuni umede, stropiri, duşuri, băi, scăldatul), băi de aer, solare şi cu raze ultraviolete artificiale.