În prezent instruirea şcolară se află la o etapă nouă de dezvoltare, determinată de reorganizarea procesului de învăţământ din 1984 cu scopul perfecţionării considerabile a instruirii, educaţiei prin muncă şi a organizării profesionale. învăţământul mediu şi cel profesional au următoarea structura: şcoala primară - clasele I - a IV-a; şcoala medie incompletă - clasele a V-a - a IX-a; şcolile medii şi profesionale - clasele a X-a - a XI-a ale şcolilor medii; şcolile medii profesionale polivalente, colegiile.
Planurile noi de învăţământ sunt orientate spre realizarea principiilor de bază ale învăţământului la etapa actuală, diversificarea structurilor organizatorice şi ale conţinutului învăţământului, formelor şi metodelor de activitate instructiv-educativă în scopul dezvoltării personalităţii elevului.
O atenţie deosebită se acordă şcolii de 9 ani, obligatorie pentru toţi elevii, în care conţinutul învăţământului are un caracter finit. Trecerea la acest concept se face treptat, începând cu clasele I şi a V-a, astfel, ca pe parcursul următorilor 4 ani să fie încheiată trecerea la un nou conţinut al învăţământului primar şi gimnazial (cl.a V-a - a VIII-a). Clasa a IX-a după 4 ani de tranziţie va fi o clasă de absolvire, în care conţinutul învăţământului va constitui în cea mai mare parte un grup comun de discipline, la care se vor adăuga şi anumite discipline opţionale ce vor contribui la alegerea de către elevi a tipului de liceu sau filieră şcolară.
La treapta a doua în clasele a V-a - a IX-a se recomandă de a organiza instruirea pe clase de acelaşi nivel sau omogene, având un contingent de elevi de aceeaşi vârstă, şi instruirea diferenţiată - elevii din clasele cu pregătire generală şi intelectuală mai bună (clasele gimnaziale) studiază materia de programă în mod intensiv, solicitând o activitate sporită de gândire.
Orele prevăzute pentru pregătirea opţională în clasele a X-a - a Xl-a au menirea de a contribui la lărgirea orizontului general de cultură al elevilor, la dirijarea şi stimularea intereselor şi capacităţilor lor, precum şi la orientarea profesională. Elevii îşi aleg un obiect de studiu dintre disciplinele economice, logica, psihologia, sociologia, estetica, igiena etc.
Se propun planuri de studiere aprofundată a unor cicluri de obiecte - umaniste, fizico-matematice, ştiinţe naturale, pregătire profesională. Instruirea diferenţiată, îndeosebi în clasele a VIII-a - XI-a poate fi organizată în cadrul clasei sau în grup.
Procesul de învăţământ necesită din partea copiilor şi adolescenţilor o activitate încordată a cortexului cerebral. Organizarea în condiţii bune a procesului de instruire contribuie la promovarea sănătăţii în ansamblu, iar starea bună a sănătăţii, la rândul ei, reprezintă un factor de bază în succesul activităţii, constituind astfel un mijloc de perfecţionare a procesului instructiv-educativ. Respectarea principiilor medico-sanitare contribuie la realizarea condiţiilor optime pentru o bună şi echilibrată dezvoltare somatopsihică, ce poate preveni efectele dăunătoare - plictiseala, surmenajul, cauzate de activitatea şcolară neigienic organizată şi asigură eficienţa maximă a procesului instructiv-educativ. Astfel, apare necesitatea stabilirii unei programe de învăţământ, care ar prevedea anumite cerinţe fiziologice şi igienice.
Recomandările igienice în organizarea procesului de învăţământ trebuie să ţină cont, în primul rând, de nivelul maturizării morfofuncţionale a organismului, de particularităţile de vârstă ale activităţii nervoase superioare. Organizarea igienică a procesului instructiv nu trebuie limitată numai cu respectarea condiţiilor igienice faţă de factorii microsodali (mobilierul, microclimatul, iluminatul etc.), deoarece importanţă vasta au şi corelaţiile ce se stabilesc în noul colectiv de copii.
In activitatea şcolară un rol de seamă cu consecinţe însemnate şi sub aspect medical îi revine psihopedagogiei, care include metodele didactice aplicate de profesori în predarea materiei lor de specialitate, atitudinea pedagogului faţă de copil, calităţile pedagogice şi trăsăturile personalităţii lui, felul în care el reuşeşte să atragi şi să antreneze elevii într-o activitate intelectuală.
De exemplu, una şi aceeaşi materie poate fi predata în mod plictisitor, obosind elevii care devin neatenţi şi nedisciplinaţi, pe când la un profesor care predă viu şi atractiv elevii însuşesc cunoştinţele necesare, ascultând atent fară să obosească, rămânând după ore bine dispuşi. In primul caz pe lângă faptul că va obosi, elevul va trebui să reia toată materia predată de profesor în orele de meditaţie, lungind astfel timpul destinat pentru activitate, ceea ce-i va genera suplimentar o repulsie negativă atât faţă de obiect, cât şi faţă de profesor.
O însemnătate mare are şi atitudinea părinţilor, educatorilor faţă de educaţia şi instruirea copiilor. Rolul părinţilor nu trebuie să se limiteze numai la reglarea regimului zilei, la excluderea unor momente negative, totodată fiind foarte importantă în special atitudinea lor faţă de învăţătura copilului. Atât cerinţele insistente, neîntemeiate ale părinţilor de a obţine succese mari, cât şi atitudinea lor negligentă faţă de elev, contribuie Ia dezorganizarea activităţii şcolare, acţionează negativ asupra formării personalităţii copilului. Dirijată de pedagogi şi împreună cu părinţii, elaborarea unei atitudini corecte faţă de învăţătura copilului creează condiţii optime de stimulare a activităţii şcolare.
Din punct de vedere fiziologic oboseala care survine la elevi în urma activităţii şcolare este un proces fiziologic şi scopul igieniştilor este nu de a o evita, ci de a crea aşa condiţii care ar contribui la mărirea duratei randamentului optim şi la profilaxia surmenajului. In acest scop are importanţă respectarea regimului de activitate şi odihnă, menţinând astfel o înaltă productivitate de muncă şi de activitate nervoasă superioară.
La copii şi adolescenţi perioada de randament optim este influenţată de vârsta lor, de starea de sănătate, de condiţiile igienice, de atitudinea lor faţă de activitatea dată, starea emotivă etc. Caracterul capacităţii de muncă este influenţat şi de particularităţile individuale. Cercetările efectuate în Institutul de cercetări ştiinţifice în domeniul igienei din oraşul Moscova au determinat 27 variante ale curbelor de randament al elevilor în decursul zilei, care au fost întrunite în 3 tipuri: favorabil (creşterea randamentului de muncă ori o scădere neînsemnată); satisfăcător (scăderea productivităţii muncii la sfârşitul zilei; nesatisfacător (scăderea bruscă şi considerabilă a productivităţii muncii şi stabilirea ei la un nivel jos). Schimbările productivităţii muncii sunt diverse în timpul săptămânii şi în decursul anului de studii, în principiu rămânând caracteristică scăderea productivităţii muncii la sfârşitul săptămânii şi la finele anului de studii.
Una din problemele igienei procesului de învăţământ este reglementarea efortului de studii. Cerinţele igienice faţă de reglementarea învăţământului şcolar includ:
1) reglementarea duratei anului şcolar, trimestrelor, numărului şi duratei vacanţelor;
2) organizarea corectă a lecţiilor şi a pauzelor;
3) reglementarea numărului de lecţii pe zi, săptămână, repartizarea lor corectă etc.
Ţinând cont de particularităţile de vârstă ale activităţii nervoase superioare, regimul şcolar trebuie să prezinte anumite particularităţi privind durata anului şcolar, durata zilei de studii, durata lecţiei.
Pentru elevii claselor I - a IV-a durata anului de studii este mai mică decât pentru ceilalţi, iar durata vacanţei de vară este mai mare.
Anul de studii în şcolile de cultură generală începe la 1 septembrie şi se termină în cl. I - a III-a la 30 mai, în clasele de promovare - la 8 iunie, în clasele a IX-a - a XI-a(XII) - la 20 iunie, totodată se împarte în trei trimestre: I -1 septembrie - 23 decembrie; II - 16 ianuarie - 24 martie; III - 1 aprilie - 30 mai. Respectiv durata dintre trimestre este destinată vacanţelor de Crăciun, de primăvară şi de vară. Examenele de absolvire au loc în clasa a IX-a între 4 şi 12 iunie, în clasa a XI-a(Xa) - între 4 şi 20 iunie.
Vacanţele sunt necesare pentru restabilirea capacităţii de muncă a elevilor şi pentru întărirea sănătăţii lor. După vacanţele de iarnă şi primăvară capacitatea de muncă a elevilor scăzută la sfârşitul trimestrelor întâi şi mai ales al doilea se restabileşte din nou. Cea mai bună capacitate de muncă se observă la sfârşitul primului trimestru şi la sfârşitul primei jumătăţi a trimestrului al doilea.
Capacitatea de muncă mai mică a elevilor la începutul primului trimestru se explică prin faptul că organismul se deprinde treptat cu activitatea şcolară şi numai după câtva timp ea poate deveni maximă. Forma de bază în desfăşurarea procesului instructiv-educativ o constituie lecţia în clasă. În mod general a fost adoptată durata lecţiei de 45 minute. Dacă pentru elevii claselor superioare această durată este optimă, atunci pentru cei mici (cl. I - a II-a) ea este extremă, deoarece la ei atenţia activă constituie 15-25 minute, iar în ultimele 10 minute se observă o oboseală intensă.
Pentru elevii clasei I durata lecţiei trebuie stabilită de 35 minute, în conformitate cu cerinţele igienice. La începutul anului şcolar pentru aceşti elevi sunt destul de obositoare şi cele 4 lecţii pe zi. Cercetările igienice efectuate au constatat că la sfârşitul lecţiilor elevii consumă de 2 ori mai mult timp pentru rezolvarea unei operaţii matematice în comparaţie cu începutul lecţiei, de 6 ori creşte numărul răspunsurilor incorecte, atenţia lor fiind complet scăzută.
Din punct de vedere fiziologic pentru formarea unui nou stereotip în perioada de adaptare pentru elevii clasei I e raţional să se micşoreze numărul de lecţii pe zi, să se introducă aşa-numitul "regim treptat", conform căruia în septembrie-octombrie sunt prevăzute 3 lecţii cu durata de 30 minute, în noiembrie-decembrie - 4 lecţii a câte 30 minute, în semestrul al doilea - 4 lecţii de câte 35 minute. Un atare regim de studii e cel mai raţional, deoarece la aceşti elevi pe parcursul anului se menţine un nivel stabil al indicilor fiziologici şi se remarcă o reuşită bună la învăţătură.
Pentru elevii claselor a II-a igieniştii propun lecţii combinate, când în ultimele 10 minune elevii se află în clasă, însă profesorul foloseşte acest timp pentru înlăturarea oboselii apărute la copii - organizează cu ei diferite jocuri de masă, didactice, le citeşte literatură artistică.
În menţinerea unei capacităţi de muncă înalte şi în soluţionarea sarcinilor pedagogice o însemnătate mare are organizarea lecţiei, determinarea formelor principale ale activităţii de învăţare, combinarea lor optimală, durata. în planul orelor de lecţii trebuie să se ţină seama de faptul că primele 5-10 minute sunt necesare pentru acomodarea elevilor la activitatea intelectuală. Apoi urmează perioada cu cea mai mare capacitate de muncă din timpul orei, care trebuie valorificată pentru partea lecţiei ce solicită cea mai intensă activitate din partea elevilor, deci pentru problemele mai dificile care ţin de percepere, asimilare şi memorizare.
Durata acestei etape diferă în funcţie de vârsta elevilor şi corespunde duratei lor de atenţie activă. La sfârşitul acestei etape de obicei scade atenţia activă şi alte funcţii psihice, având ca urmare reducerea capacităţii de muncă. Ultima parte a lecţiei care coincide cu acumularea oboselii este rezervată activităţilor intelectuale mai uşoare - repetării materiei de studiu, explicaţiilor suplimentare, dării temelor pentru acasă etc. Astfel, condiţional lecţia este repartizată în 3 părţi, partea introductivă, conţinutul propriu-zis şi încheierea, îmbinându-se în acest mod armonios principiile igienice cu cele pedagogice.
Activităţile de citire şi scriere constituie pentru copiii mici o muncă grea. Un rol important de bază în procesul cititului revine ochiului care exercită o serie de mişcări necesare analizei şi sintezei, de percepere a literelor, cuvintelor şi frazelor întregi. Pentru profilaxia oboselii oculare este necesară reglementarea duratei neîntrerupte de citire care constituie pentru elevii claselor I - a II-a - 8-10 minute, pentru cei din clasa a III-a - până la 15 minute.
Scrisul suscită o activitate intensă din partea muşchilor degetelor, antebraţului, braţului şi celor cervicali şi spinali. Totodată scrisul la copiii mici este însoţit şi de încordarea întregului organism, de o serie de mişcări inutile. Iată de ce scrisul neîntrerupt pentru copiii din clasele primare constituie de la 3 până la 5 minute, iar timpul rezervat scrisului în general nu trebuie să ocupe decât o jumătate din durata unei lecţii obişnuite.
In timpul procesului normal al scrisului este necesar să ia parte activă numai 3 degete, iar mâna să se mişte numai în timpul deplasării şi să fie uşor înclinată înspre masă, stiloul fiind ţinut fără încordare la o distanţă de 4-5 cm depărtare de vârful peniţei, în aşa fel ca degetele să rămână uşor îndoite unul sub altul. Cât priveşte scrisul drept sau înclinat în ultimul timp se dă preferinţă celui drept. In acest caz efortul static este repartizat uniform pe muşchii simetrici ai corpului, contribuind la menţinerea unei poziţii corecte şi la respectarea distanţei necesare dintre ochi şi caiet.
Dinamica capacităţii de muncă în decursul zilei depinde foarte mult şi de metodele şi mijloacele de predare.
Materia de studii trebuie expusa în mod concret, folosind pe scară largă materialele ilustrative, mulajele, experienţele, comparaţiile şi exemplele convingătoare. O mare însemnătate are utilizarea mijloacelor tehnice (emisiuni televizate, filme, diafilme, înregistrări pe bandă etc ), care activizează procesul de studii, cointeresează elevii în însuşirea materiei noi la obiectul respectiv, înlătura monotonia lecţiei obişnuite, contribuie la sporirea capacităţii de muncă şi la însuşirea mai bună a cunoştinţelor. Totodată, folosirea mijloacelor tehnice contribuie la intensificarea activităţii intelectuale, nivelului de încordare a aparatului vizual, la creşterea efortului static, fapt ce necesită respectarea strictă a duratei utilizării lor, în funcţie de vârsta elevilor.
De un real folos sunt mijloacele tehnice folosite la lecţiile a 3-a - a 4-a când se observă scăderea capacităţii de muncă, deosebit de eficientă fiind îmbinarea lor cu alte materiale ilustrative - machete, mulaje etc. Cel mai înalt efect se obţine dacă ele sunt folosite peste 5-10 minute de la începerea lecţiei.
Utilizarea înregistrărilor sonore sporeşte capacitatea de muncă a elevilor cu 9-10%, cel mai optim timp pentru audierea lor fiind peste 10-12 minute de la începutul lecţiei.
Totodată trebuie să se ţină cont de faptul că după lecţiile, la care au fost folosite mijloace tehnice, nu se recomandă planificarea lecţiilor care necesită încordarea aparatului vizual (desenul liniar), cât şi folosirea mijloacelor tehnice la două lecţii - una după alta.
În timpul săptămânii mijloacele tehnice pot fi folosite la 4-6 lecţii pentru elevii claselor superioare şi la 3-4 - pentru ceilalţi.
La menţinerea unui nivel înalt de activitate intelectuală pe parcursul zilei de lucru un rol important are organizarea corectă a odihnei dintre lecţii - a pauzelor, în timpul cărora se restabileşte activitatea celulelor nervoase. Procesul de odihnă se desfăşoară în două etape (G.Folibort): I - restabilirea funcţiei; II - consolidarea nivelului restabilit. Dacă excitarea ulterioară revine pe parcursul primei etape, apoi capacitatea de muncă începe rapid să scadă, iar oboseala să crească, însă dacă excitantul revine în etapa a II-a, randamentul muncii sporeşte.
În acest scop odihna trebuie să fie de o aşa durată ca să asigure ambele etape. Conform statutului şcolar în şcoală sunt stabilite o recreaţie de 30 minute (după lecţia a D-a), iar celelalte - de 10 minute. Se admit 2 recreaţii (a Il-a şi a III-a) a câte 20 minute, în timpul cărora elevii sunt aprovizionaţi cu o gustare caldă. Recreaţiile cu durata mai mică de 10 minute nu sunt admise în şcoală, deoarece aceste pauze de scurtă durată sunt insuficiente pentru odihna elevilor.
În timpul recreaţiilor elevilor trebuie să li se creeze posibilitatea de a se juca, de a se odihni în aer liber. Cel mai bine copiii se odihnesc pe terenul şcolii, făcând mişcării libere sau jucându-se. În timpul recreaţiilor nu se recomandă jocurile prea mobile şi impulsive, deoarece după ele elevii se întorc în clasă excitaţi, cu respiraţia accelerată, nu se pot linişti repede, nu-şi pot concentra atenţia şi recăpăta capacitatea de muncă.
Activitatea elevilor din şcolile cu un singur schimb trebuie să înceapă la orele 9 dimineaţa, în cele incomplete cu două schimburi nu mai devreme de 8 şi 30 minute, iar în şcolile medii - la orele 8. Începerea prea devreme a lecţiilor se reflectă nefavorabil asupra organismului, deoarece se reduce durata somnului - timpului necesar pentru restabilirea capacităţii funcţionale a celulelor cortexului cerebral.
Durata activităţii şcolare depinde de particularităţile anatomofiziologice ale organismului şi de activitatea sistemului nervos central al copiilor. Oboseala care apare şi creşte treptat în cursul procesului de învăţământ la elevii claselor inferioare se manifestă în special la lecţiile a 3-a - a 4-a, iar la cei din clasele inferioare şi superioare la lecţia a 5-a, de aceea în clasele I - a IV-a trebuie să se planifice câte patru ore pe zi, în clasele a V-a - a VIl-a - patru, cinci, iar în a VlII-a - a XI-a(XII) - cinci.
Pe baza cercetărilor efectuate se recomandă ca orarul claselor I să nu depăşească 20 ore pe săptămână; a D-a - 22 de ore; a III-a - a IV-a - 24 de ore; a V-a - a VIII-a - 30 de ore şi a IX-a - a XI-a(XII) -31 de ore. In şcolile şi clasele cu pregătirea aprofundată în diverse direcţii ale ştiinţei, cu profil teatral, coregrafic, artă plastică, sport ş.a. numărul de ore săptămânal poate fi mărit cu 2-3. Se admite mărirea numărului de ore pe săptămână cu 2-3 în scopul studierii aprofundate a unor obiecte, ocupaţiilor pe interese etc.
La alcătuirea orarului e necesar să se ţină cont şi de lecţiile facultative, deoarece în unele cazuri ele sunt introduse imediat după terminarea lecţiilor din orar, astfel mărindu-se numărul lecţiilor pe zi şi pe săptămână. Se recomandă a introduce aceste lecţii (în număr de 2-3) în zilele când în orar sunt cele mai puţine lecţii şi nu mai devreme decât peste 45-60 minute după terminarea lor.
Cercetările psihofiziologice au arătat că capacitatea de muncă în timpul zilei diferă şi are următorul aspect: la elevii claselor primare cea mai mare capacitate de muncă se observă la lecţia a 2-a, la elevii claselor mijlocii şi superioare - la lecţiile a 3-a şi a 4-a. Astfel, s-a constatat că lecţia a 4-a din clasa I, lecţia a 5-a — din clasele a III-a - a IV-a - a 6-a - din clasele superioare are un randament slab şi nu oferă condiţii favorabile desfăşurării normale a procesului instructiv-educativ. Curba săptămânală a modificărilor capacităţii de muncă a elevilor posedă anumite particularităţi şi anume: sâmbăta şi lunea este relativ mai scăzută.
La alcătuirea orarului în orele şi zilele de vârf ale capacităţii de muncă se recomandă stabilirea lecţiilor grele şi obositoare. Lecţii grele se consideră acelea pe care elevii încep să le studieze prima dată sau care solicită o memorizare detaliată. Astfel, în clasele I - a IV-a cele mai grele obiecte se consideră citirea, ştiinţele naturale, istoria; în a V-a - geografia, istoria, botanica, în a Vl-a - fizica; în a VII-a - geografia; în a VIII-a - a Xt-a (XII) - matematica, chimia, fizica, literatura.
Numeroasele cercetări au constatat că excitarea, celulelor cortexului cerebral, provocată de o acţiune prelungită a unui anumit excitant, este urmată de inhibiţie, de aceea nu se admit ore duble la unul şi acelaşi obiect.
După cum arată rezultatele investigaţiilor igienice organizarea raţională a lecţiilor de muncă şi de cultură fizică exercită o influenţă favorabilă asupra stării funcţionale a organismului - creşte capacitatea de muncă, calitatea lucrărilor efectuate. Din punct de vedere igienic cel mai raţional e ca în clasele I - a IV-a aceste obiecte să fie planificate pentru ora a 3-a, în clasele a V-a - a VlII-a - pentru orele a 4-a - a 5-a. O influenţă pozitivă are alternarea raţională a lecţiilor de profil matematic şi umanitar cu cele de muzica, muncă, desen ce permite organismului de a trece de la activitatea intelectuală la cea fizică.
La aprecierea orarului se recomandă a folosi tabelul de gradare a lecţiilor în funcţie de complexitatea lor. Sumând punctajul total pentru fiecare zi şi reprezentândul grafic, orarul este apreciat pozitiv dacă curba formează un singur vârf (miercuri ori joi) sau două (miercuri şi vineri) şi negativ când mai multe puncte sunt acumulate luni sau sâmbătă ori sunt aproximativ egale în decursul săptămânii. -
Cercetările igienice au constatat că limitarea activităţii motorii micşorează mobilitatea sistemului nervos central, şezutul îndelungat în bancă exercită o încordare statică relativ mare, contribuind la formarea în cortexul cerebral a focarelor de excitaţie permanentă, care la rândul său face ca copilul să obosească şi mai repede. Scrisul şi cititul de asemenea prezintă o dificultate. Scrisul necesită încordarea muşchilor mâinii, care sunt încă puţin dezvoltaţi, iar lectura cere o încordare a muşchilor de acomodare, de aceea aceste activităţi nu trebuie să dureze mai mult de 5 minute.
Organizarea procesului de învăţământ al copiilor de 6 ani în şcoală are anumite particularităţi şi anume: durata anului şcolar constituie 32 de săptămâni; lecţiile se ţin în primul schimb; numărul de lecţii pe săptămână constituie 20; numărul lor pe zi - 4; durata - 35 minute. Sâmbătă sau joi lecţii nu se ţin, la mijlocul trimestrului UI se introduce o săptămână de odihnă. Recreaţiile se stabilesc cu duratata de 15-20 minute, după lecţia a 2-a se organizează o oră dinamică cu durata de 40 minute, în timpul căreia copiii sunt antrenaţi în jocuri dinamice şi sportive.
Printre elevii şcolilor de diverse tipuri un număr nu prea mic îl constituie şi copiii cu diferite devieri de sănătate, cu boli cronice (amigdalită cronică, reumatism, tulburări de vedere, dereglări din partea sistemelor digestiv, respirator, boli alergice etc.). Aceşti copii necesită o atitudine individuală şi elaborarea unui regim protector - ei pot fii eliberaţi de la ultima lecţie, pot avea o zi suplimentară de odihnă în mijlocul săptămânii, pot fi eliberaţi şi de susţinerea unor examene. Efortul fizic este reglementat de medic.
Asanarea sănătăţii copiilor cu boli cronice are loc în instituţiile curativ-educative speciale, în sanatorii, şcoli sanatoriale de pădure, unde regimul de activitate are specificul său.
La organizarea studiilor în instituţiile respective se ţine cont de două concepţii principale: necesitatea instruirii conform programelor în vigoare şi aplicarea procesului de învăţământ în asanarea sănătăţii copiilor cu scopul de a corecta starea lor din punct de vedere medical şi pedagogic. Pentru ca activitatea pedagogică să fie eficientă şi totodată să nu provoace surmenaj durata lecţiilor trebuie, să fie micşorată până la 35-40 minute, iar numărul lor zilnic să fie de 3-4, copiii să se afle zilnic în aer liber 5-6 ore, să doarmă numaidecât ziua. O mare însemnătate are asigurarea procesului instructiv cu materiale didactice calitative, folosirea metodelor pedagogice înaintate, care din anumite motive nu pot fi aplicate în şcolile obişnuite.