Inca din timpurile stravechi, albinele au avut un rol important în evolutia vietii pe pamant. Ca și agenti polenizatori au contribuit la dezvoltarea florei, la raspandirea plantelor ce acopereau ecosistemele zonale și continentale. Marea raspandire pe care o cunosc în prezent rasele de albine denota o capacitate de adaptare a acestor insecte la cele mai variate conditii de relief, clima și vegetatie.
In comparatie cu alte specii, albina, datorita particularitatilor ei biologice, prezinta un foarte puternic caracter conservator, în sensul că interventia omului în viața și activitatea ei nu se poate face decat în acord cu instinctele speciei, puternic consolidate genetic.
Albinele dintr-o familie formeaza o unitate sociala bine definita și organizata instinctual dupa reguli riguroase caracteristice și altor insecte sociale, cum ar fi furnicile. De aceea, albina singura, în afara familiei, nu poate trai, fiind absolut dependenta de viața în interiorul coloniei.
Insectele constituie un grup zoologic imens pe care naturalistii il apreciaza la mai mult de un milion de specii, din care în jur de opt sute de mii sunt descrise, inventariate, clasificate și conservate în colectii, că aceea a Muzeului national de istorie naturala din Paris.
Este deci, de departe grupul zoologic cel mai numeros, atata timp cât numarul total de specii animale vii, cunoscute până acum, de la protozoare până la mamifere este evaluat la un milion. Nu este insa un grup de ordin superior, că increngatura. Insectele alcatuiesc mult mai modest numai o clasa, ceea ce inseamna că reprezinta în arborele genealogic al animalelor o ramura secundara.
Sunt vecine, în increngatura artropodelor, cu crustaceii, miriapodele și arahnidele. Se poate deci afirma că este vorba de un ansamblu foarte omogen, că și cand natura a pus la punct un prototip, pe care apoi l-a reprodus în sute de mii de exemplare modificand de fiecare data numai cateva detalii, pastrand cu grija acelasi plan general.
Caracterele generale ale insectelor
Schema generala de organizare a insectelor este aceea pe care o gasim la toate artropodele, animale caracterizate prin tegumente chitinoase, corp alcatuit din segmente articulate (de unde și numele de artropode), dezvoltarea comportand naparliri, ochi compusi, inima cu ostiole și musculatura striata.
Dar, pe langa aceste caracteristici, foarte generale, gasim la insecte cateva particularitati obligatorii care le disting de vecinii lor crustaceii sau arahnidele. Ele au corpul compus din trei parti :
-capul format din sase sau sapte segmente sudate ;
-toracele format din trei segmente ;
-abdomenul format din unsprezece segmente ;
In plus, au trei perechi de picioare, ceea ce le distinge, de la prima vedere, de paienjeni (care au patru), doua perechi de aripi (de cele mai multe ori), o singura pereche de antene, Iar dezvoltarea lor comporta metamorfoze.
Cu exceptia mediului marin unde sunt foarte putine la numar, insectele se intalnesc în toate mediile terestre, acvatice și aeriene. Alimentatia le este foarte variata, iar piesele lor bucale prezinta fără gres o adaptare riguroasa la respectivele regimuri alimentare.
Glandele salivare sunt bine dezvoltate și pot prezenta specializari (secretie de matase, de exemplu). Enzimele digestive sunt corespunzatoare alimentatie lor.
La insecte excretia se face prin organe speciale numite tuburile lui Malpighi, al caror numar este variabil de la un grup la altul și care joaca rolul rinichilor de la vertebrate.
Sistemul nervos cuprinde o parte centrala, creierul și un lant nervos ventral divizat în segmente corespunzand segmentelor corpului. Organele de simt sunt foarte bine dezvoltate și pot prezenta o inalta specializare.
Au un sistem circulator care cuprinde : inima contractila și un vas, aorta. In interiorul cavitatii generale, organele sunt scaldate intr-un lichid numit hemolimfa. Oxigenul din aer este adus la tesuturi printr-un sistem respirator constituit din saci aerieni și de trahee care se ramifica la extrem.
Reproductia prezinta variante numeroase, dar de regula sexele sunt separate și exista un dimorfism sexual important adica aspectul exterior al masculilor difera de al femelelor. Fecundarea este interna. Fenomenele de partenogeneza sunt frecvente, mai ales la himenoptere și hemiptere, fenomen descoperit inca din secolul al XVIII-lea. Desi exista numeroase cazuri de viviparitate, de exemplu, puricii, insectele sunt, în general, ovipare.
Clasificarea insectelor
Inmultirea exagerata a speciilor la insecte, atrage dupa sine inevitabil, o clasificare foarte complexa, care este de altfel în permanenti schimbare. Cu toate acestea, la nivelul marilor diviziuni sistematice se poate ajunge la o clasificare care nu se mai schimba mult. Clasa insectelor este impartita în douasprezece supraordine divizate în ordine, acestea la randul lor în familii, apoi în subfamilii, în genuri si, în final, în specii.
Ordinele constituie de fapt marile unitati sistematice cu care să lucreaza curent. Ele pot fi foarte omogene astfel incat notiunea de diptera sau lepidoptera este aproape instictiv inteleasa de necunoscator care o traduca prin cuvantul musca sau fluture. Caracterele de care se tine cont pentru a clasifica insectele sunt cele ale pieselor bucale, ale aripilor și ale segmentatiei, dar și a unor organe foarte specializate cum sunt piesele genitale.
Rolul insectelor în natura
Mai este cazul să amintim că insectele joaca pe planeta noastra un rol considerabil ? Este adevarat, de cele mai multe ori, omul le intalneste că dusmani ce trebuie distrusi pentru că ii pagubesc recoltele (gandacii de Colorado, lacustele), ii transmit boli parazitare (tantarii), il ataca direct (purici, paduchi) sau ii distrug proviziile (furnici, gargarite). Dar acest aspect negativ ( se spunea altadata că omul nu mananca decat ceea ce ii lasa insectele) ar trebui să fie mult atenuat daca luam în considerare aspectele pozitive ale actiunii insectelor.
Insectele din sol contribuie la pastrarea fertilitatii ; insectele pradatoare sau parazite distrug alte insecte pe care noi le consideram daunatoare ; insectele polenizatoare fecundeaza florile a numeroase plante care fără ele nu ar putea să se reproduca. In sfarsit, și ceea ce este că titlu esential în aceasta lucrare, este că ele produc matase, ceara, miere, de care omul are o mare nevoie.