Astazi e 1 iunie - Ziua Mondiala a copiilor. Copiii sunt totul ce avem mai scump. Bogatia noastra cea mai mare sunt copiii care i-am crescut, educat, caci asta este menirea omului pe pamant. Aceasta menire de a creste si educa copii este raspunzatoare.
Democritus spunea: "A creste copii e un lucru riscant, caci reusita depinde de multa truda si grija, iar nereusita intrece orice alta durere". Ce-i drept, copiii se cresc greu, timpul trece foarte repede, si cand te uiti - ai copii mari. Sa recunoastem, de multe ori avem obiectii la comportamentul copiilor nostri, si uneori chiar spunem: "ca copilaria noastra a fost deosebita, adica nu era asa ca acum". Da, nu era asa, caci erau si alte timpuri.
Cei sapte ani de acasa a copiiilor nostri, care se dezvolta cu filme moderne, insotite de violenta, cruzime, si hraniti cu dulceata "internetului", provoaca "batai de cap" parintilor. Suntem mereu gata, ca fiecare miscare a copiilor sa o observam si chiar imediat sa reactionam, sa interprindem masuri. Parintii au mereu grija de copii. Daca copiii sunt rai, este cea mai mare nefericire, iar daca sunt cuminti, iarasi e un lucru rau, pentru ca provoaca neliniste parintilor, sa nu li se intample ceva.
Cei ce nu au copii sunt nefericiti, dar si cei care au copii nu sunt intru nimic mai fericiti, caci necazul de ai face oameni e destul de greu. Uneori reusim, iar uneori nu, caci nu chiar totul depinde de noi. Sunt convins ca se uita, si aceasta e trist, ca in zilele noastre mai trebuie sa ni se aduca aminte ca si copiii au drepturi. Dreptul la dragoste si intelegere, alimentatie, de a fi protejat impotriva tuturor formelor de neglijenta, cruzime si exploatare, de a primi educatie, de a-si dezvolta capacitatile in conditii de libertate si demnitate, de a fi crescuti intr-un spirit de intelegere, toleranta si prietenie.
Maturii trebuie sa asigure respectarea drepturilor copiilor, si daca ne vom da osteneala pentru copii, nu trebuie niciodata sa pomenim de ea, iar copiii ne vor raspunde cu aceeasi oboseala noua, maturilor. In oricr caz, cum nu ar fi copiii nostri, ei trebuie iubiti, dar nu respinsi, "…caci blestemul mamei ii darama pana la temelie" - scria Septuanginta.
"Este mare lucru de a fi parinte - caci, chiar si atunci cand sufera din cauza copiilor, el nu-i uraste" - scria Sophocles. "Oricum ar fi copiii, ei sunt dragi parintilor", spunea mai simplu filosoful.
Si un copil rau, cu purtare urata, este o bucurie pentru inima celor care-l au. Copiii trebuie doriti si iubiti, ei merita aceasta, altfel ei devin capcana a abaterilor de la norma. Ce poate fi mai placut decat imbratisarea, mangaierea sau dezmierdarea unui copil care devine fericit alaturi de parinti. Daca copilul este neglijat, atunci capacitatea de invatare si memoria lui pot fi grav afectate, si aceasta pe un termen destul de lung.
Copiii merita o atentie deosebita, necatand chiar la acele greutati cu care ne-nfruntam. Rezerva pentru o atentie deosebita copiilor nu cred ca e epuizata.
Mai sunt oameni cu suflet, care cu recunostinta fac mult ca copiii sa nu fie uitati, dar sunt si mai multi care, din diferite motive, uita de aceasta.
Sa retinem ca Menander cu multi ani in urma a afirmat ca "e dureros sa fii fericit in viata si sa ai casa pustie, fara mostenitori". (Vasile Sofronie, doctor in medicina)