Temele abordate anterior au trezit un interes pentru D-stra, caci ele sunt caracteristice pentru societatea noastra, acolo unde locuim si convietuim. La rand cu alte pronuntari negative, pe care le-am discutat cu D-stra, as vrea sa mai alipim una – egoismul.
De multe ori facem o apreciere - ca cutare este o persoana egoista, are o purtare egoista sau demonstreaza un caracter egoist.
Dupa dictionarul explicativ al limbii romane egoismul este trasatura morala care pune mai presus de toate interesele personale; si tot egoismul este si iubire excesiva de sine. Ce-i drept, fiecare se iubeste pe sine insusi, ca daca nu s-ar fi iubit, probabil nu ar fi existat pe pamant. Dar iubirea excesiva fata de sine, face de cele mai multe ori sa sufere cei din jur. Nu in zadar unii socot ca „cel mai aproape de mine sunt eu insumi”.
Aspectul de egoism apare in societate, cred ca cel mai simplu din motive ca fiecare prefera mai curand sa-i fie bine lui, decat altuia. Aici interesul material, cred ca apare pe primul plan, lasand in urma pe cel spiritual. Goana dupa bogatie, calcand pe saracia sau chiar demnitatea, dreptul celor din jur, dovedeste tendinta egoista a unei persoane.
Egoismul poate fi observat atat in societate, cat si in familie. Sa analizam un exemplu. Intr-un colectiv s-au facut reduceri, cum acum e la moda de a se face pentru optimizarea unor cheltuieli. Fiecare din cei care pot fi redusi, incearca orice modalitate de a se afirma pe sine, pentru a ramane in lucru. Aceasta insa se face fara a se gandi la colegi, care poate au un stagiu de lucru mai mare, altul are copii, are un timp scurt inca pana la pensie, sau este unicul intretinator al familiei. In acest caz, toti dorim ca reducerea sa se faca pe dreptate, insa cand dreptatea e de partea altora, atunci in persoana se trezeste egoismul, care intuneca mintile. Se rup relatiile colegiale care s-au cimentat zeci de ani intre prieteni, si cunosc chiar cazuri de nerecunoastere a relatiilor de rudenie.
Apropo, egoismul se intalneste destul de frecvent in familie, fara ca persoana in cauza sa inteleaga.
Exemplu poate servi cazul cand unul din membrii familiei fumeaza sau foloseste alcool, chiar cand familia e in saracie: copiii dezbracati, uneori flamanzi, de unele produse cunosc numai denumirea; pentru scoala nu au rechizite, dar de a procura o carte din programul obligatoriu ramane un vis. Sa recunoastem ca, tabagismul si alcoolismul sunt cunoscute si ca maladii.
Mult mai dur se manifesta egoismul la cei bogati material, care pentru un banut te calca in picioare, avand in buzunare sume enorme. De la ei, mai rar primesti o sustinere, intelegere sau chiar donatie.
Civilizatia moderna tinde spre o societate toleranta, unde credem ca egoismul se va manifesta mai putin. Intelegerea, bunavointa, sustinerea, vor ajuta la disparitia fenomenelor de egoism. Pentru a fi necesar si util pe pamant, pentru cei din jur, sa retinem ce a sustinut Syrus: „Cine traieste numai pentru el, cu drept cuvant e mort pentru altii”. (Vasile Sofronie, doctor in medicina)