Tema discutiei de astazi ati ales-o D-stra la emisiunea de duminica "Ora radioascultatorului". Ati argumentat ca mai mult in jurul nostru este minciuna. Unii chiar au numit ca 90 la suta din ceea ce se face, se spune, se promite, se argumenteaza, este minciuna.

Nu as vrea sa cred ca e asa, dar trebuie sa ma impac cu aceasta. M-am gandit mult cu ce minciuna sa incep aceasta emisiune. Variantele care am vrut sa vi le spun erau putin credibile. Vedeti ca si minciuna trebuie sa o poti spune, sa fie la locul ei, adica sa fii mester de minciuni.

De fapt, avem profesie - mesteri la minciuni! Daca ar aparea Socrate prin regiunea noastra, in acest secol, ar face un record in ceea ce priveste scufundarea totala a noastra in apa. De fapt, "scufundarea" noastra in minciuni este poate si mai periculoasa, caci duce la degradarea societatii, care se misca si asa foarte incet.

Minciuna este o afirmare prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul. Tot minciuna este neadevar si o plasmuire rauvoitoare.

Din aceste mici difinitii, va dati bine seama cine suntem noi! Si de ce trebuie sa fim asa? Cine a cerut sa fim asa, mesteri pe minciuni?

Cauzele aparitiei minciunii de cele mai multe ori este din motive meschine, dorind a face cuiva rau. Aici Biblia spune - seceram ceea ce semanam, semeni minciuna - minciuna culegi. Insa menirea omului pe pamant este de a se autoperfectiona pe sine, a ajuta aproapele si de a se dezvolta. Nu stiu daca fiind atat de afectati de minciuna, vom indeplini aceasta misiune.

Uneori minciuna se plamadeste din dorinta de a arata lucrurile intr-o lumina mai buna, mai favorabila. Si daca ai "luminat" odata bine, se incearca inca si inca. Sophocles a afirmat: "Nici o minciuna nu ajunge sa imbatraneasca". Minciunosul este apreciat ca trebuie sa aiba o memorie destul de buna, intrecand chiar un computer!

Se mai spune minciuna uneori inconstient, fara a ne da seama. Totusi aceasta nu ne scuteste de raspundere, fiindca "nici un mincinos nu ramane mult timp nedescoperit"- scria Menander.

Multi ani am trait intr-o societate in care minciuna era data drept adevar. Societatea in care toti vom fi egali, asa si nu am ajuns sa o construim. De la TV, radiou, ni se "serveau" imagini infloritoare ale vietii pe care o ducea poporul sovietic. Odata intrat in sange, de obiceiul de a minti ne este foarte greu sa ne debarasam. Chiar si astazi in locul crudului adevar preferam dulceata minciunii. Aceasta a ramas din antichitate o deprindere. Seneca nu in zadar a spus: "Chiar si acolo unde nu exista vreo cauza, mintim din cauza deprinderii". Ce deprindere "valoroasa" am transmis din generatie in generatie!

Trebuie sa recunoastem ca exista cazuri, cand mintim intru salvarea sufletului. Inca Pisander scria:"Este iertat sa se spuna si o minciuna, cand e in joc viata". Asa procedeaza si medicul, si consider ca e corect, cand acesta, pentru a imbarbata si sustine pacientul, ascunde de el adevarul.

Toleranta nu trebuie nicidecum sa cedeze minciunii, cum credem gresit uneori. Toleranta trage mai mult la cantarul adevarului, lasand minciuna in "aer", fara valoare. Mai repet ca, daca ne consideram oameni civilizati, rationali si morali, este necesar sa fim dedicati adevarului si tolerantei. Crezand asa, sper ca generatia urmatoare sa profite de numai 10 la suta neadevar - dar si acela legat de riscul vietii.

Printr-o singura minciuna se pierde intreaga reputatie. (Vasile Sofronie, doctor in medicina)
Yandex