Saptamana ce a trecut m-a pus pe ganduri. Cele primite de la D-stra, mesaje, propuneri, obiectii si chiar sfaturi, sa stiti ca nu m-au speriat cine stie ce, fiindca cele mentionate de D-stra se refera nu numai la mine, dar la toti cei din jurul nostru, care necesitam a fi mai intelegatori, rabdatori, ascultatori, dar si mai fermi, obiectivi si chiar mai principiali.
Daca am pomenit de sfaturi, mi-am adus aminte de cele ce a spus Thales: „Ce e usor? – Sa dai sfaturi altora”. Da, asa este, pentru ca la realizarea lor, a sfaturilor, ar trebui timp, rabdare, jertfire. Si nu stiu daca toate vom izbuti sa le facem.
Sfatul este invatatura, menita sa calauzeasca pe cineva in diferite situatii; povata, indrumare. A sta la sfat – inseamna a sta de vorba, a conversa. In acest caz discutia se refera la ceva important, in care este necesar parerea altor persoane, fie mai in varsta, cu o experienta bogata, sau specialist in domeniu. Ca de obicei, discutia, numita deseori consultativa, are ca scop luarea unei decizii, unei concluzii, sau pentru a intreprinde unele masuri, a preveni ceva.
Ca de obicei, cei intelepti, asculta sfaturile altora, mai ales in situatii deosebite, cand fara aceasta este imposibil sa faci ceva. De fapt, cel intelept trebuie sa cantareasca destul de bine sfaturile primite, caci in unele cazuri ele pot fi neconstructive, fara sens si atunci decizia luata poate fi gresita. Sfaturile se vorbesc la urechea celui destept, cu minte, pe cand ceilalti usor dispretuiesc chiar si vorbele intelepte. A fi priceput in a da povete altora e un lucru usor pentru oricine, dar a face singur fapte bune, aceasta apartine numai catorva alesi.
Suntem buni la dat sfaturi, dar de consecintele acestora nu ducem raspundere in fata cuiva. Si aceasta se intampla din considerentele ca nu chibzuim, ne atarnam indiferent de unele lucruri care sunt de fapt destul de inspirate.
Uneori sfaturile se ofera chiar de colegii de la serviciu, avand un temei egoist, cu oarecare scop sau intentie. Solon inca de demult a mentionat „Nu da sfatul cel mai placut, ci pe cel mai bun”.
A sta la sfat – mai este si conversatie de obicei pe teme lipsite de importanta, atunci cand se pierde timpul destul de pretios. „Scarpinatul limbii” sau „palavrageala” ne-a afectat atat de mult, incat fara acestea chiar nu putem. Oare ne face fata intalnindu-ne cu cineva, si ca raspuns la adresare intrebam: ce faci? Dar de unde vii? Ce-ai facut acolo? Asta degeaba, ca eu stiu ca... s.a. Dar mai este si altceva, ca a sta la sfat, in sensul de a palavragi inseamna a pierde in zadar timpul, care nu-l mai intorci.
Lumea moderna are nevoie de a se sfatui pentru luarea deciziilor, solutionarea problemelor, chiar si a celor de conflict, pentru ca tuturora sa le fie bine si sa traiasca in pace. Sa ne gandim adanc si sa retinem:
„Toti, cand suntem sanatosi, dam cu usurinta sfaturi bune celor bolnavi.” – Terentius.
„Nu trebuie date sfaturi unui prost incapatanat.” – Somadeva.
„Sfaturile bune, de la oricine ar veni, trebuie sa ia nastere din intelepciunea domnitorului, si nu intelepciunea domnitorului din sfaturile bune.” – Machiavelli.
„Cere sfat de la ambele timpuri: de la timpul vechi ce e mai bun, iar de la timpul mai nou, ce e mai potrivit.” – Bacon.
„Nimic nu dam cu atata darnicie ca sfaturile noastre.” – La Rochefoucauld.
„Ce sfat! A avut vreodata sfatul trecere la oameni? O vorba inteleapta incremeneste intr-o ureche tare.” – Goethe. (Vasile Sofronie, doctor in medicina)