Febra tifoidă sau tifosul abdominal este o boală infecţioasă acută, care face parte din grupul infecţiilor intestinale, fiind provocată de salmonela tifică, caracterizându-se clinic printr-o evoluţie ciclică: semne de intoxicaţie, bacteriemie, febră variată şi îndelungată, erupţii cutanate, afectarea tractului digestiv şi a altor sisteme ale organismului uman.
Febrele paratipice (A şi B) au acelaşi mecanism de infectare, tablou clinic şi patogenie, însă se deosebesc de febra tifoidă după etiologie.
Maladia este provocată de bacteria tifică, ce aparţine la genul Salmonela. Aceste bacterii ori numite salmonele, inclusiv A şi B, sunt relativ rezistente în diverse condiţii ale mediului ambiant. Spre exemplu, în sol ele supravieţuiesc până la 2 săptămâni; în apă, pe legume şi fructe - timp de 5-10 zile; în unt, brânză de vaci, carne - până la 3 luni; în gheaţă-până la 6 luni.
De menţionat, că în apă şi lapte, la o temperatură de +18 - 25°C salmonelele tifice, nu numai se păstrează bine, dar chiar şi se multiplică ducând la epidemii. Aceşti microbi sunt sensibili la substanţe dezinfectante (clorură de var, cloramină etc.) şi la temperaturi ridicate. Spre exemplu, temperatura de fierbere (+100°C) nimiceşte bacteriile tifice şi paratifice timp de 1 minut.
Sursa de infecţie o constituie bolnavii cu diverse forme de febră tifoidă, paratifoide A şi B şi purtătorii de germeni. Ultimii, neavând semne de boală şi păstrând capacitatea de muncă, prezintă un pericol mai mare pentru persoanele sănătoase.
La purtători, procesul decurge acut ori cronic cu o durată de zeci de ani, uneori toată viaţa. Îndeosebi sunt destul de periculoşi purtătorii de bacterii tifice, care lucrează la diverse întreprinderi de alimentaţie publică sau privată, de asemenea în diverse colective. În febra paratifoidă B sursă de infecţie mai pot fi şi animalele.
De la bolnavi şi purtători de bacterii tifice, agenţii patogeni se elimină în mediul ambiant mai frecvent prin masele fecale şi urină, unde, după cum s-a menţionat, se pot păstra un timp mai îndelungat. Această maladie se mai numeşte boala mâinilor murdare. Dacă bolnavul sau purtătorul de aceste bacterii nu-şi spală suficient mâinile, ei pot transmite infecţia pe produsele alimentare, veselă, lenjerie şi alte obiecte, cu care contaminând persoanele sănătoase se pot îmbolnăvi.
Se mai poate molipsi de aceste maladii, întrebuinţând în hrană legumele şi fructele nespălate, ori consumând apa sau laptele nefiert, care pot fi infectate. De menţionat, că apa din reţelele de apeducte se poate contamina atunci când acestea sunt defectate, şi în ele pătrund lichidele impurificate cu fecalele bolnavilor de tifos abdominal ori a purtătorilor de germeni.
Apa din fântâni se poate infecta în urma infiltrării murdăriilor din latrinele învecinate, construcţia cărora nu corespunde cerinţelor sanitare. În timpul îngrijirii bolnavilor, dacă nu se respectă regulile de igienă personală, tot poate avea loc infectarea cu salmonele tifice. De febra paratifoidă B se mai poate molipsi la consumul cărnii animalelor bolnave sau purtătoare de aceşti germeni, dacă ea este prelucrată termic insuficient.
Un rol important în răspândirea febrei tifoide şi paratifoide îl au muştele, numărul cărora în anotimpurile calde, chiar şi în capitala ţării noastre se măreşte evident, având la dispoziţia sa în diverse cartiere, o gunoişte colectată de prin apartamente, ce nu se expediază la timp din oraş.
De regulă, morbiditatea prin febra tifoidă şi febrele paratifoide se majorează toamna, infectarea având loc mai des la sfârşitul verii şi începutul toamnei, atunci când se consumă mai multe legume şi fructe nespălate şi muştele sunt mai numeroase. Totodată noi am luat parte la lupta cu epidemiile de această maladie, mai ales acvatice şi în timpul iernii sau primăverii.
Agentul patogen al febrei tifoide şi febrelor paratifoide pătrunde mai frecvent în organismul uman împreună cu produsele alimentare, apa, ori prin intermediul mâinilor murdare. Nimerind în tractul digestiv, salmonelele tifice afectează; intestinul subţire, unde se multiplică vădit în ţesuturile limfatice şi ulterior prin căile limfatice ajung în circuitul sangvin. Prin intermediul sângelui salmonelele mai departe afectează ficatul, splina, creierul, pulmonii, rinichii şi alte organe, ducând la manifestarea maladiei propriu-zise.
De la molipsire până la apariţia primelor simptome de boală va trece perioada de incubaţie, care durează timp de 7-25 zile, mai frecvent 14-15 zile. Febra tifoidă clinic se subdivizează în forme tipice şi atipice. Ultimele pot fi de ambulatoriu, abortive, fruste. Formele tipice evoluează în forme uşoare, medii şi grave.
Maladia se începe mai frecvent în ultimul timp acut, cu o slăbiciune generală, apatie, indispoziţie, dereglări de somn, inapetenţă, cefalee, vertijuri şi febră, care timp de 2-3 zile atinge 39-40°C. Temperatura ridicată este unul din simptomele principale la bolnavii cu febra tifoidă, de unde provine şi denumirea bolii. Fără tratament specific febra durează la bolnavi 3-4 săptămâni, uneori ajungând la 6.
Paralel cu temperatura ridicată la bolnavi se observă o paliditate exprimată a feţei şi tegumentelor, burta este balonată, ficatul şi splina se măresc în volum, limba devine edemaţiată, uscată, pe margini cu amprente dentare, având depuneri abundente de o culoare surie. Mai frecvent au loc constipaţii, însă uneori ele se rânduiesc cu scaune lichide.
Peste 9-10 zile de la începutul maladiei apar mai frecvent pe pielea burţii nişte petiţe mici roşii, aşa numite rozeole tifice. Dacă bolnavii nu se adresează după ajutorul medical, starea lor se poate înrăutăţi. Ei devin apatici, inhibaţi, somnoroşi, respiră cu greu, se orientează slab şi în timp şi în mediul ambiant.
Cu progresarea bolii, la ei se dereglează conştiinţa, apare o stare de delir, aiureli, halucinaţii vizuale, auditive ori de altă natură. In această perioadă a bolii, numită stare tifică, pot apărea complicaţii grave ca: hemoragii intestinale, perforaţia ulcerelor tifice intestinale cu dezvoltarea peritonitei şi a abdomenului acut, diverse pneumonii, miocardita, şoc toxiinfecţios etc. Din aceste stări destul de grave bolnavii nu totdeauna pot fi salvaţi, mai ales, în condiţiile actuale de activitate a medicinii.
E necesar de menţionat, că medicina cunoaşte remedii specifice destul de eficiente de tratare a tifosului abdominal, însă, ele acţionează mai bine în perioada precoce a bolii, totodată ducând şi la profilaxia complicaţiilor groaznice. Tratamentul bolnavilor cu febră tifoidă şi paratifoidă se efectuează obligatoriu în secţiile de boli infecţioase. Febrele paratifoide A şi B au unele particularităţi clinice spre deosebire de febra tifoidă, însă ele pot fi depistate numai de medici, totodată aceste patologii necesită obligatoriu o confirmare laboratorică.
În profilaxia febrei tifoide şi paratifoide o importanţă majoră o are depistarea precoce a bolnavilor şi izolarea lor timpurie la spital.
Este necesar de respectat regulile de igienă personală, care obligă spălarea regulată a mâinilor cu apă şi săpun după ieşirea din veceu, înainte de masă sau după îngrijirea bolnavului de febră tifoidă. O mare atenţie trebuie să se acorde dezinfecţiei periodice a latrinelor, dezinfecţiei regulate a materiilor fecale de la bolnavi ori purtători de bacterii tifice, de asemenea şi a obiectelor contaminate de bolnavi.
Se vor proteja produsele alimentare de impurificări şi năvălirea muştelor. Se vor spăla riguros cu apă rece şi fierbinte fructele şi legumele înainte de a fi consumate. Este absolut necesară combaterea muştelor şi prevenirea înmulţirii lor prin dezinfecţia încăperilor destinate pentru colectarea gunoiului, expedierea regulată şi inactivarea lui prin compostare sau ardere.
Veceurile din locurile publice (gară, piaţă, grădini publice, etc.) necesită o dezinfecţie sistematică.
Izvoarele de apă trebuie să fie păstrate într-o curăţenie strictă, iar apa din bazinele deschise şi fântânile neamenajate poate fi consumată numai după ce se fierbe.
Purtătorii de salmonele tifice sau paratifice trebuie să respecte cu stricteţe regulile de igienă personală, să aibă veselă şi alte obiecte de uz casnic pentru folosire individuală. Ei trebuie să dezinfecteze zilnic veceul, să nu se scalde în bazinele de apă, să-şi fiarbă aparte şi sistematic lenjeria de pat, corp şi alete atribute individuale.
Personalul care lucrează în sectorul alimentaţiei publice sau private este examinat medical la aranjarea în câmpul muncii conform normelor sanitare în vigoare.
O deosebită importanţă are educaţia sanitară a populaţiei şi în special a persoanelor, care lucrează la întreprinderile de alimentaţie publică sau privată, în colectivităţi, la fabricile farmaceutice şi farmacii; a personalului care deservesc călătoriile din orice ramură a transporturilor, a personalului din sistemele de alimentaţie cu apă potabilă, ce pot avea contact cu bolnavii de febră tifoidă.
Profilaxia specifică constă în vaccinarea planificată în conformitate cu indicaţiile serviciului epidemiologic.
Dacă apar unele simptome asemănătoare cu cele din febra tifoidă sau paratifoidă, nu vă lăsaţi pradă autotratamentului, dar adresaţi-vâ imediat la medic. Numai el va determina mai precis diagnosticul maladiei, va prescrie investigaţiile şi tratamentul adecvat în condiţii de spital, în rezultatul cărora febra tifoidă va decurge mai uşor şi fără complicaţii anevoioase.