Cultura grâului a fost cunoscută de om cu multe milenii înaintea erei noastre. A fost cultivată în Europa, Asia, Africa. După datele arheologice, grăuntele de grâu a fost unul dintre primele plante ce serveau omului. În zilele noastre, aproximativ o treime din populaţia globului se alimentează cu produse obţinute din grâu. În Moldova se cultivă de regulă grâul de toamnă.
Grâul de toamnă este o plantă de zi lungă, germinează în condiţii normale la temperatura de 2-3°C. Dacă seminţele au parcurs stadiul de repaus seminal, perioada de vegetaţie durează între 270 şi 300 zile. Dacă planta a trecut prin perioada de călire şi iarna a fost acoperită cu zăpadă, ea este foarte rezistentă la ger şi la iernare.
Are cerinţe deosebite faţă de umiditate, în primele faze de vegetaţie, dar şi mai târziu, când lipsa de apă poate influenţa negativ faza de înspicare şi formare a bobului. Înfrăţirea se produce la temperaturi mai scăzute decât cea a fazei de vegetaţie.
Grâul se cultivă cu succes după plantele legumicole anuale (mai ales, după mazăre) şi după alte plante, care părăsesc devreme solul şi îl lasă curat, fără buruieni, bogat în elemente nutritive. Cele mai potrivite soluri pentru cultura grâului sunt cele de cernoziom, bogate în elemente nutritive, cu bună capacitate de reţinere a apei şi cu subsolul permeabil.
Grâul preferă îngrăşămintele minerale. Lucrările de arat şi semănat se execută mecanic, iar cele de întreţinere se reduc la menţinerea culturii fără buruieni, prin aplicare de erbicide. Recoltarea se face mecanizat, când grăunţele au ajuns la maturitatea deplină.
Calitatea principală a grâului cultivat depinde de conţinutul biochimic al bobului şi în deosebi de cantitatea de gluten, care determină calitatea făinii obţinute. Grăunţele de grâu sunt bogate în proteine, ceea ce le ridică mult valoarea alimentară, în vitamine (B1, B6, PP, E, H), în acid folic şi săruri minerale (fier, cupru, fluor, zinc, mangan), care sunt acumulate în învelişul seminţelor, şi în substanţe de balast (celuloză şi hemiceluloză).
Conţinutul de substanţe grase care se află în seminţe variază în limite mici, însă în embrion conţinutul de grăsime bogată în vitamina E ajunge până la 15%. Zaharuri sunt mai multe. Din numărul total de aminoacizi, care intră în componenţa proteinei, cei esenţiali sunt: leicina, lizina, triptofanul, valina, metionina. Organismul uman nu este în stare să-i sintetizeze din alte substanţe, de aceea îi obţine numai prin alimentaţie. Lipsa lor în alimentaţie conduce la tulburarea activităţii vitale normale a organismului. Cantitatea şi calitatea acestor substanţe variază în funcţie de specie, soi, condiţii de creştere şi dezvoltare a plantelor.
Medicina populară întrebuinţează prea puţin în tratament grăunţele de grâu. Decoctul din grăunţe este un bun emolient şi tonifiant. Eficienţa lui creşte mult dacă se prepară cu o linguriţă de miere. Este bun la avitaminoze, după boli îndelungate, la răceală.
O metodă efectivă de curăţare a organismului prin folosirea tărâţei de grâu este următoarea: într-un borcan de 3 litri se toarnă tărâţa care va ocupa aproximativ 1/3 din volum. Concomitent se pregăteşte o infuzie de măceş şi se toarnă peste tărâţă, se lasă pe 2 ore, apoi se filtrează. Tărâţa rămasă se foloseşte încă o dată. Infuzia obţinută se bea în loc de apă în cantităţi nelimitate, ea elimină din organism toxinele, substanţele radiante şi alte substanţe toxice.
Dintre toate calităţile grâului cea mai importantă este cea de panificaţie, aceasta depinzând de cantitatea de gluten, pentru că pâinea este cel mai important produs pentru care se cultivă planta.
Cea mai bogată în proteine este specia Triticum durum - grâul tare. La acest grâu seminţele sunt sticloase şi conţin mult gluten.
Din el se produce cea mai bună făină, pentru gris, fidea, macaroane. Făina din grăunţele curăţate nu conţine grăsimi şi se consideră de calitate superioară. Făina obţinută din grâu moale conţine particule din stratul aleuronic şi embrioni bogaţi în acizi graşi. Datorită acestor substanţe, uşor asimilabile, grâul întotdeauna a fost pentru om aliment şi medicament.
Grâul este principala plantă cerealieră în alimentarea omului. Peste 70% din populaţia globului foloseşte în alimentaţia zilnică pâinea de grâu şi alte produse preparate din făină. Valoarea calorică a pâinii de grâu este destul de mare: un kilogram de pâine de grâu conţine 2000-2500 calorii, ceea ce este mai mult decât există în aceeaşi cantitate de pâine de secară sau de orz.
Criteriul principal care determină puterea grâului este calitatea pâinii obţinută din făină curată şi din amestecuri. Substanţele proteice şi glutenul din făină determină valoarea nutritivă, baza structurală şi calitatea aluatului şi a pâinii coapte din el. Glutenul reţine bine bioxidul de carbon, eliminat în timpul fermentării aluatului. De el depinde volumul pâinii, valoarea gustativă, elasticitatea şi porozitatea miezului, culoarea lui şi a cojii etc.
Valoarea nutritivă a unor soiuri de pâine poate fi ridicată cu ajutorul vitaminelor B1, B2, şi PP şi al sărurilor minerale (calciu, fier, iod), care se adaugă în făina albă, măcinată din miezul grăuntelui. În ţara noastră se produce pâine pentru bolnavii de diabet, pentru cei cu greutatea corporală ridicată, pentru cei bătrâni, pâine fără sare, pentru bolnavii de inimă şi rinichi etc.
Reziduurile de măcinare (tărâţa, grăunţele mărunte, pleava) sunt folosite ca furaj concentrat. Paiele şi pleava sunt bune ca nutreţ grosier şi ca aşternut pentru vite, ele se întrebuinţează şi la fabricarea hârtiei, a cartonului.
Din grăunţe de grâu se produce amidon, alcool şi gluten. Tărâţa îşi găseşte aplicare în cosmetică: decoctul ei este un bun emo-lient pentru tenul aspru. Din paie se confecţionează coşuri, diverse vase, pălării etc.