Dovleacul turcesc (patisonul, dovleacul alb) este o plantă erbacee, anuală, având curpeni scurţi, în formă de tufă. Frunzele sunt mari, de culoare verde-deschisă sau verde-închisă. Începând cu frunza a 5-6, în tecile frunzelor se dezvoltă cârcei şi flori galbene. Fructul este puternic turtit, uneori discoidal, cu marginea evident ondulată, cu pulpa albă, uneori galbenă-deschisă. Înfloreşte în luna iunie.

Dovleacul turcesc se cultivă pe suprafeţe mici. Tehnologia creşterii se aseamănă cu a dovlecelului. Recoltarea are loc peste 60-65 de zile după răsărire, fructele ajunse la trei-opt zile se recoltează în mod eşalonat.

Pulpa dovleacului turcesc conţine zaharuri, proteine şi multă vitamină C, caroten, substanţe pectice şi minerale (fosfor, fier, etc), fiind mai gustoasă şi mai densă decât a dovlecelului. Se prepară la fel ca şi conopida, iar toate reţetele privitor la prepararea conopidei sunt potrivite şi pentru bucatele din dovleac turcesc. Sunt consumaţi numai în stare nematură.

Cea mai răspândită metodă de preparare a dovleacului turcesc este conservarea (7% sare şi 1% acid acetic la care se adaugă frunze de dafin, mintă, piper negru, usturoi, pătrunjel şi mărar). Se consumă ca garnitură picantă la bucate din carne şi peşte.