Dovlecelul (bostănelul) este o plantă erbacee, anuală. Frunzele sunt peţiolate, cordiforme. Are flori unisexuate, monoice, galbene. Fructul este o bacă falsă, de formă alungită sau alungită şi îngustată la mijloc, albă sau verde-deschisă. Seminţele de mărime medie sunt lunguieţe, galbene-închise.

Înfloreşte în luna iunie. Această plantă are un termen de coacere foarte rapid: 44 de zile de Ia răsărire până la recoltarea fructelor. Planta este iubitoare de lumină şi umezeală. Seminţele se plantează direct în sol, la distanţa dintre plante de 70 cm.

Recoltarea se face în fiecare 8-12 zile, în mod eşalonat, ca fructele să nu îmbătrânească. Pulpa fructului este foarte bogată în zaharuri, proteine, amidon, vitamina C (de două ori mai mult decât în dovleac), săruri minerale (potasiu şi fier).

Ca aliment, dovlecelul este un produs care se consumă pentru preparate culinare. Miezul este fin, cu gust plăcut, dulce. Se consumă atât cei mici, cât şi cei mari. Cei mai gustoşi sunt dovleceii nu prea mari, cu lungimea de până la 20 cm. Dovlecelul conţine puţină celuloză, din care cauză se terciueşte dacă se fierbe ceva mai mult decât este nevoie.

Dovleceii tineri nu au seminţele dezvoltate şi se consumă în întregime, necurăţaţi de coajă. Se prepară cu sosuri reci sau asociaţi cu alte legume, în preparate calde. Dovleceii mai mari se curăţă de coajă, se taie, se elimină seminţele şi se fierb 10 minute, apoi se gătesc la cuptor cu brânză sau cu alte adaosuri. Se mai gătesc ca mâncare cu sau fără carne, cu maioneză, soteuri, musaca, supe. Aroma cea mai adecvată pentru dovlecei este mărarul şi cimbrul.