Tulpina, prin uscarea frunzelor, nu se denudează complet, deoarece la fiecare 7-10 zile apare o nouă frunză. Inflorescenţa spiculiformă, este dispusă în centrul tubului din teci, cu spiculeţe din câteva mii de floricele unisexuate, aşezate în două rânduri.
Pe cele 10-15 noduri sunt flori femele, iar spre vârf - cele mascule. Fructele sunt bace, de cca 6-33 cm lungime şi 2-5 cm grosime, de forma degetelor, care cresc în ciorchini mari, sunt de culoare verde, galbenă sau roşiatică. Pulpa este moale, consistentă, de regulă fără seminţe. Înfloreşte anul întreg.
Este originar din Sudul Indiei, de pe insulele Guinee şi Africa Occidentală. Bananul este probabil una din primele plante cultivate de om. Se consideră că la început omul consuma rădăcinile plantei şi mijlocul tulpinii false, bogate în amidon. Fructele bananului nu se consumau din cauza numeroaselor seminţe.
Însă prin selecţie oamenii au reuşit să găsească forme cu mai puţine seminţe şi mai multă pulpă. Mai târziu, un rol însemnat l-a avut hibridizarea plantelor. Astăzi prototipul bananului spontan nu se mai întâlneşte în natură. După selectare şi hibridizare s-a obţinut bananul de azi, care se cultivă în zonele tropicale şi subtropicale ale Asiei, Americii de Sud, Australiei. La noi, poate fi crescut numai în sere, ca plantă decorativă.
Bananul este o plantă tropicală dezvoltându-se mai bine între paralela 30° sudică şi 30° nordică, media lunară a temperaturii fiind de 27 °C. Are un areal mare de răspândire, fiind cel mai de seamă fruct în agricultura tropicelor.
Este un produs cunoscut pe piaţa mondială şi constituie baza economiei multor ţări. Are un fruct foarte nutritiv (se spune că întrece cartoful), tot atât de hrănitor ca şi carnea, deseori substituind pâinea, legumele şi chiar carnea. Banana este uşor digerabilă dacă este consumată foarte coaptă.
Se înmulţeşte prin puieţi şi creşte foarte repede. Tulpinile grandioase de 7-8 m se dezvoltă numai în 8-10 luni şi tot în acelaşi an înfloreşte şi rodeşte. Inflorescenţa apare la 7-9 luni de la plantarea puieţilor. În ciorchinele de banan sunt dispuse până la 300 fructe cu o greutate de 30-50 kg.
Recoltarea se face anul întreg, dar cel mai mult - din luna septembrie până în martie. Când fructele sunt încă verzi, aborigenii le rup şi le ţin 10 zile la umbră, pentru maturizare. După recoltare, părţile aeriene ale plantei se usucă, pe urmă începe vegetaţia din nou. Unele plantaţii sunt exploatate până la 20-30 de ani.
Genul Musa de banane cuprinde mai mult de 80 de specii pentru desert şi legumicole. Speciile pentru desert au gustul fin şi aroma specifică, coaja se desprinde uşor de pulpă. Cele destinate pentru transportare sunt culese imature.
Pulpa bananelor conţine multe zaharuri (mai ales, zaharoză), vitaminele C, B1, B2, PP, E, carotenoide, fermenţi, microelemente (mai cu seamă, potasiu), acizi organici (mai mult, malic), celuloză, ulei volatil, foarte puţin amidon.
Medicina populară nu recomandă fructele imature pentru diabetici. Datorită vitaminei C, ele au acţiune antiscorbutică. Iar substanţele biologic active din banane, numite cateholamine, sunt folositoare în caz de inflamaţii ale cavităţii bucale, ale tubului digestiv, precum şi în caz de dizenterie bacteriană. Sunt indicate pentru bolnavii de rinichi, ficat şi ca un remediu calmant. S-a observat efectul lor pozitiv asupra suferinzilor de arterioscleroză şi hipertensiune.
Bananele de soiuri legumicole sunt mari, iar coaja lor nu se desprinde de pulpă. Ele conţin mult amidon, aminoacizi, uleiuri grase, zaharuri, fiind consumate numai în stare prelucrată: se fierb sau se prăjesc împreună cu coaja, care se curăţă uşor. Din banane se prepară cipse (se prăjesc în untdelemn), se obţine făină, care se amestecă cu cea de grâu pentru unele soiuri de biscuiţi, prăjituri.
Bananele de soiuri de desert se consumă proaspete, crude. Din ele se prepară vin, bere, oţet, marmeladă, gem, îngheţată, tort.
Bananul are o mare valoare ca furaj şi ca plantă tehnică. Frunzele verzi, tulpinile, rădăcinile şi cojile sunt mâncate de animale. Frunzele sunt întrebuinţate în loc de hârtie şi ca farfurii.
Există şi forme de banane textile, care au o mare însemnătate tehnică (ele cresc mai mult pe insulele Filipine). Din frunzele lor se fac ţesături, funii, saltele, carton. O asemenea întrebuinţare o are şi bananul japonez, din care se confecţionează diferite bibelouri împletite. Această formă de banan rezistă la temperaturi de până la minus 8°C. El creşte şi pe ţărmul Mării Negre, în regiunea Caucazului, ca plantă decorativă.