Fructul este o drupă de formă rotundă sau ovală, de culoare galbenă, verde, roz-roşiatică, vânătă-închisă. Pieliţa fructelor este subţire, acoperită cu o brumă. Pulpa este suculentă, dulce, de obicei neaderentă la sâmbure. Înfloreşte în lunile aprilie-mai.
Originar din Caucaz, prunul comun este cel mai răspândit, fiind reprezentat prin 1000 de soiuri care provin din încrucişarea naturală a porumbarului şi a corcoduşului. În Europa cultura prunului datează din secolul al Vl-lea î.e.n.
În secolele care au urmat prunul s-a extins tot mai mult, mai ales în Peninsula Balcanică. Tot aici, în urma încrucişării naturale dintre speciile spontane şi cele de cultură şi pe baza selecţiei s-au format zeci de soiuri de prun, dintre care unele sunt foarte valoroase şi cunoscute şi azi.
Cultura prunului este întinsă în Centrul şi Sudul Europei, în America, Asia, Africa şi Oceania, ocupând suprafeţe mari şi situîndu-se pe locul al patrulea (după măr, citrice şi piersic) în producţia mondială de fructe.
Mai răspândite sunt soiurile timpurii şi cele de înaltă productivitate. Prunul a făcut cinste pomiculturii moldoveneşti din timpurile străvechi. Tehnologia relativ simplă a culturii şi condiţiile naturale favorabile au contribuit la răspândirea acestei specii pomicole aproape pretutindeni.
Fiind o specie mai iubitoare de căldură decât mărul şi părul, prunul rezistă totuşi la geruri de minus 30°C, iar florile deschise suportă temperaturi scăzute până la minus 2-5°C. Planta este puţin pretenţioasă faţă de condiţiile de sol. Nu suportă sărăturile. Se înmulţeşte prin drajoni şi sâmburi, iar cele mai multe soiuri - prin altoire în pepiniere, folosindu-se ca portaltoi corcoduşul.
Puieţii de un an-doi se plantează primăvara în sol deschis, la distanţa de 5-6 m între plante, iar după plantare solul se udă. Toamna crengile se retează. Prunul creşte repede. În anul 3-4 începe să rodească. Sezonul de coacere şi de consum al fructelor de diferite soiuri începe în iulie, iar în unii ani se prelungeşte până în octombrie, în dependenţă de soi.
Prunele proaspete conţin zaharuri (mai ales, glucoză şi zaharoză), cantităţi considerabile de vitamina C şi P, caroten, acizi organici (citric şi malic), substanţe fenolice, pectină, săruri minerale etc. Ele acţionează ca energetic, stimulent nervos, dezintoxicant. Se recomandă pentru tratarea asteniei, anemiei, surmenajului, gutei, reumatismului, arteriosclerozei.
Este recomandabil ca fructele să fie consumate dimineaţa, pe nemâncate şi înaintea meselor. Sucul de prune are o acţiune intensă, se recomandă câte un pahar înaintea celor trei mese.
Prunele proaspete, consumate pe stomacul gol (de dorit cu pâine de secară), sunt folositoare contra constipaţiilor.
În alimentaţie se mai folosesc prune uscate, îngheţate, afumate sau sub formă de magiun, marmeladă, gem, compot, suc. Sucul de prune cu pulpă este foarte bogat în vitamina C şi în alte substanţe biologic active. El este un mijloc de mărire a apetitului, ridică aciditatea sucului gastric.
Frunzele prunului sunt diuretice, laxative, febrifuge, vermifuge, administrându-se sub formă de decoct: 30 g de frunze de prune la 1 l de apă, se fierb la foc mic 5 minute.
Coaja tare a sâmburilor se foloseşte în industria de explozibile. Miezul sâmburilor este bogat în ulei gras având şi o glicozidă amară - amigdalina. Multe soiuri de prun prezintă importanţă ca plante decorative. Unele soiuri indigene servesc ca perdele de protecţie, fiind plantate chiar şi în râpi, pentru stabilitatea solului.
În timpul înfloririi, livezile de pruni sunt o bogată sursă meliferă.