disbulie - manifestări morbide legate de tulburarea voinţei;

disc (în anatomie) - organ sau structură anatomică circulară, plată. De exemplu, discul intervertebral este un fibrocartilaj situat între suprafeţele adiacente ale corpurilor a două vertebre; discul interpubian este un disc fibrocartilaginos situat între cele două oase pubiene la nivelul simfizei acestora. Sinonim: discus;

disc embrionar - parte a blastodermului, înainte de formarea somitelor. Este un disc plan de ţesut, mărginit dorsal de cavitatea amniotică şi ventral de sacul vitelin. Sinonime: arie germinativă, blastoderm embrionic, disc germinal;

disc intervertebral - fibrocartilaj flexibil, plat, situat între două vertebre. La naştere, partea centrală a discului - nucleus pulposus - este formată dintr-o substanţă gelatinoasă, care, cu vârsta, este înlocuită cu cartilaj. Acţiunea lui este de a absorbi şocurile, protejând astfel măduva spinării şi encefalul de impactul produs de mers, alergare sau alte mişcări;

disc optic - regiune aproape circulară, aşezată mai jos şi spre interior faţă de pata galbenă, în dreptul lamei ciuruite a scleroticii. Reprezintă punctul de convergenţă a tuturor fibrelor nervoase care formează nervul optic. Datorită structurii sale, nu are funcţii receptoare. Sinonim: papila optică, pata oarbă;

dischezie - formă de constipaţie care apare după o lungă perioadă de oprire voluntară a actului defecării. Rectul se destinde, umplându-se cu fecale, mişcările colonului devenind dificile şi dureroase;

discizie - intervenţie chirurgicală, care astăzi nu se mai practică, pentru cataractă în care capsula cristalinului este secţionată cu un bisturiu fin sau cu un ac (capsulotomie cristaliniană);

discondroplazie - afecţiune datorată unui defect al osificării endocondrale, ducând la apariţia a numeroase tumori cartilaginoase benigne. Osul nu se dezvoltă şi se deformează. Prezintă un risc crescut de degenerare malignă. Sinonim: boala Ollier;

discorie - deformarea pupilei;

discrazie - stare anormală a corpului sau a unei părţi a acestuia, în special datorată unei dezvoltări anormale sau metabolismului. În trecut, termenul era folosit pentru a denumi tulburările apărute în raporturile dintre diversele umori ale organismului (sânge, bilă, spută etc.), despre care se credea că reprezintă cauza tuturor bolilor;

discromatopsie - imposibilitatea de a recunoaşte culorile. Sinonim: ambliocromazie;

disdiadocokinezie - dificultatea de a executa sincron şi cu repeziciune mişcări de succesiune ritmică. Este adesea recunoscută prin solicitarea făcută pacientului de a bate cu degetele pe faţa dorsală a celeilalte mâini. Se întâlneşte ca simptom în leziunile cerebeloase. Sinonim: adiadocokinezie;

disector - instrument metalic folosit pentru disecţia bronhiilor, format dintr-o tijă cu curburi diferite;

disecţie - secţionarea şi separarea ţesuturilor organismului în cursul unei intervenţii chirurgicale. Este utilă şi în studiul anatomic al organului respectiv;

diseminare - răspândire într-un organ sau în întreg organismul. Termenul se referă la microorganisme patogene (bacterii, virusuri etc.) sau la modificări patogenice;

disestezie - perturbarea percepţiei senzaţiilor, cauzată de afectarea parţială a fibrelor nervoase senzitive când tegumentul respectiv este stimulat;

disfagie - dificultatea de a înghiţi alimentele. Uneori, pot apărea dureri la înghiţire sau apare senzaţia că alimentele sunt oprite în drumul lor spre stomac. Poate fi provocată de afecţiuni dureroase ale cavităţii bucale sau ale faringelui, de obstrucţii faringiene sau esofagiene (datorate unor boli ale peretelui sau unei presiuni din exterior), sau de afectarea coordonării neurologice a activităţii musculare a faringelui sau esofagului (aşa cum se întâmplă în bolile neuronului motor sau scleroza multiplă);

disfonie - modificare temporară sau permanentă a vocii, interesând timbrul şi intensitatea. Poate fi datorată unei afecţiuni a laringelui, faringelui, limbii sau cavităţii bucale, sau poate fi de cauză psihogenă;

disfuncţie auditivă ocultă - afecţiune caracterizată prin dificultăţi de auz, în special într-un mediu zgomotos, la un individ cu o audiogramă normală. Tratamentul include terapia auditivă;

disgenezie - tulburare în dezvoltare. Disgenezia gonadică reprezintă lipsa de dezvoltare a gonadelor (ovare sau testicule), cu apariţia tulburărilor de creştere, malformaţiilor şi a unui tract genital de tip feminoid, indiferent de sexul genetic;

disgerminom - tumoră malignă a ovarului, dezvoltată pe seama celulelor embrionare; este omologul seminomului testicular. Aproximativ 15% dintre aceste tumori afectează ambele ovare; în afară de ovar, au fost înregistrate asemenea tumori în mediastinul anterior şi în glanda epifiză. Disgerminoamele pot apărea la diferite vârste (de la sugar la vârstnici), dar vârsta predilectă este aproximativ 20 de ani. Este o tumoră sensibilă atât la radioterapie, cât şi la chimioterapie. Sinonime: germinom, gonocitom;

dishormonogenezie - asociere de afecţiuni ereditare legate de sinteza hormonilor tiroidieni, manifestată prin niveluri scăzute de tiroxină şi triiodotironină, şi prin niveluri crescute ale hormonului de stimulare tiroidiană (TSH), având drept consecinţă formarea guşei. Rezultatul poate fi apariţia cretinismului cu guşă sau o formă uşoară de hipotiroidism cu guşă. Pot fi afectate diferite stadii ale producţiei de hormoni tiroidieni;

disjuncţie - separarea cromozomilor homologi (bivalenţi) în cursul unei meioze sau a cromatidelor fie în meioza a doua, fie în mitoză;

diskarioză - anormalitate a unei celule al cărei nucleu prezintă caracterele stadiului precoce de malignitate, în timp ce citoplasma este relativ normală. Poate fi văzută, de exemplu, în celulele epiteliale scuamoase şi columnare din frotiul cervical;

diskinezie - 1. proces patologic caracterizat prin alterarea proceselor de reglare a activităţii motorii a organelor contractile; se referă în special la modificarea sincronismului funcţional motor al diferitelor segmente ale tubului digestiv (de exemplu, diskinezia biliară); 2. mişcări involuntare, cu caracter segmentar, la nivelul membrelor sau feţei. Includ: coreea, distonia şi alte mişcări involuntare ce apar ca efect secundar ale utilizării unor medicamente ca levodopa sau fenotiazinele;

diskinezie tardivă - stare caracterizată prin mişcări involuntare repetate ale muşchilor faciali şi ale limbii, asemănătoare mişcărilor de masticaţie, precum şi ale muşchilor membrelor. Se asociază cu administrarea pe termen lung a unor medicamente antipsihotice, în special fenotiazine; apare frecvent la pacienţii în vârstă, în special de sex feminin;

dislalie - tulburare de pronunţare a cuvintelor, determinată de modificarea patologică a funcţiilor aparatului locomotor;

dislexie - tulburare a înţelegerii cuvintelor scrise. Bolnavul înţelege primele cuvinte din frază, apoi se opreşte, iar după un timp de repaus poate continua lectura, pentru ca apoi să o întrerupă din nou şi fenomenul să se repete. Afecţiunea afectează mai mult băieţii decât fetele şi poate crea probleme educaţionale serioase. Sinonim: dislexia specifică;

dislocaţie - deplasare din poziţia normală a oaselor într-o articulaţie astfel încât suprafeţele articulare nu mai sunt în contact. De obicei, rezultă în urma unui traumatism (luxaţia de umăr este frecventă în traumatismele din sport), dar poate fi şi congenitală, caz în care cel mai des afectată este articulaţia şoldului. În dislocările traumatice, oasele sunt puse în poziţie normală prin manipularea sub anestezie locală sau generală. Sinonim: luxaţie;

dislogie - tulburare de conţinut şi formă a vorbirii datorită modificărilor psihopatologice, neînsoţită de tulburări ale funcţiilor aparatului locomotor. Poate apărea în demenţă, afazie, retard mental etc.;

dismenoreee - sindrom dureros care precede sau însoţeşte menstruaţia; există două forme: dismenoree primară (spastică) este dismenoreea instalată o dată cu menarha şi se manifestă prin dureri lombo-abdominale cu iradiaţii în vezică, anus, regiunea inghinală, care debutează puţin înainte sau o dată cu menstra şi continuă pe toată perioada menstruaţiei. Adesea, durerile se însoţesc de greţuri, vărsături, cefalee, lipotimii şi simptome de vasodilataţie periferică. Se pare că ar fi determinată de producţia excesivă de prostaglandine. Dismenoreea secundară (congestivă) se instalează în cursul vieţii genitale, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de menstre normale. Se manifestă prin. dureri în abdomenul inferior, care debutează cu câteva zile până la două săptămâni înainte de menstruaţie. Cauzele includ: boala inflamatorie pelvină, endometrioza, fibromul şi prezenţa unui dispozitiv de contracepţie intrauterin (de exemplu, steriletul);

dismorfofobie - tulburare psihică, ce constă din ideea (obsesivă, prevalentă sau delirantă) de a avea un defect fizic, inestetic, de obicei al feţei;

disociere (în psihiatrie) - pierderea unităţii funcţiilor psihice şi a raporturilor dintre individ şi mediul înconjurător. Disocierea poate fi principalul factor în cazurile de amnezie disociativă şi personalitate multiplă. Sinonim: discordanţă;

disomus - făt teratologic cu două corpuri complete, alipite între ele în unul sau mai multe puncte, şi având un singur cap;

disopyramide - medicament antiaritmic care se administrează pe cale bucală sau injectabilă; efectele sale adverse care pot apărea uneori sunt: senzaţia de uscare a cavităţii bucale, vedere înceţoşată, dificultăţi de urinare şi tulburări digestive;

disostosis (disostoză) - formarea anormală a unui os sau formarea unui os într-un loc anormal, cum ar fi înlocuirea unui cartilaj cu un os. De exemplu, disostoza craniofacială (deformări ale oaselor craniului, ale oaselor feţei şi tulburări oculare - boala Crouzon);

disostoză cleidocranială - anomalie congenitală a formării osului, caracterizată prin lipsa osificării oaselor cutiei craniene şi a claviculei;

dispaurenie - dureri violente care apar în cursul raportului sexual la femeie. Poate avea cauze fizice (defecte anatomice, leziuni inflamatorii etc.) sau psihice;

dispensar - instituţie sanitară de proporţii reduse, în care se acordă asistenţă medicală ambulatorie;

dispepsie - termen generic pentru unele tulburări digestive cu caracter funcţional, subiectiv: greaţă, arsuri, flatulenţă, ce apar după masă. Sinonim: indigestie;

displazie - anomalie în dezvoltarea ţesuturilor, organelor sau regiunilor anatomice, ducând la apariţia de diformităţi sau monstruozităţi. Sinonime: alloplasia, heteroplazia;

displazie bronho-pulmonară - afecţiune care apare frecvent la nou-născuţii prematuri ca rezultat al sindromului de detresă respiratorie care necesită administrarea prelungită de oxigen, înaintea vârstei de 28 de zile. Nou-născutul prezintă hiperexpansiune a plămânilor, asociată cu alte modificări radiologice caracteristice. Tratamentul constă în suplimentarea cu O2 şi administrare de antibiotice. Recuperarea este înceată, uneori durând ani de zile, dar cei mai mulţi se însănătoşesc complet;

displazie fibroasă - dezvoltare anormală în care apar modificări ale ţesutului osos. Osul trabecular este înlocuit cu ţesut fibros, ducând la apariţia durerilor şi la o tendinţă de fracturi patologice. În displazia fibroasă monostotică este afectat un singur os; în displazia fibroasă poliostotică sunt afectate mai multe oase. Are un risc mic (5-10%) de transformare malignă (fibrosarcom);

dispnee - tulburare respiratorie caracterizată subiectiv prin "sete de aer" şi obiectiv prin tulburarea ritmului amplitudinii sau a frecvenţei respiratorii. Poate fi datorată obstrucţiei căilor aeriene extra- şi intrapulmonare (de exemplu, bronşita, astm bronşic), bolilor care afectează ţesutul pulmonar (de exemplu, pneumoconiozele, emfizemul, neoplasmul pulmonar, tuberculoza) sau bolile cardiace;

dispozitiv de contracepţie intrauterină (IUCD - intrauterine contraceptive device) - spirală din plastic sau metal, sau de altă formă, cu o lungime de aproximativ 2,5 cm, care se introduce în cavitatea uterină cu scopul de a preveni apariţia unei sarcini. Modul exact de acţiune nu este cunoscut, dar se pare că interferă cu implantarea embrionului. Primele variante au fost făcute din plastic; apoi, mai târziu, s-au acoperit cu cupru (de exemplu, Gravigard), care se dizolvă lent şi creşte acţiunea contraceptivă. Aproximativ 30% dintre femeile care au un asemenea dispozitiv prezintă ciclu menstrual abundent sau dureri abdominale. Rata de apariţie a unei sarcini nedorite este de 2/100 femei/an. Dacă apare o sarcină, în mod normal nu este nevoie de scoaterea dispozitivului (acesta se poate elimina chiar spontan). Sinonim: sterilet;

dispozitiv de fixare (în stomatologie) - dispozitiv articulat care ţine fixată pe loc o proteză dentară. Fixare se face în două puncte, unul pe proteză şi unul pe dintele învecinat;

dispozitive de ascultare asistată - dispozitive pentru ajutorarea oamenilor cu deficienţe de auz. Acestea pot fi: telefoane cu amplificare, televiziune cu infraroşu, ceasuri cu alarmă vibratorie, sonerii (la intrare) cu alarmă vizuală etc;

disprozodie - afazie de intonare;

disrafism - lipsă de sudură. De exemplu, disrafismul neural (asintaxis dorsalis) reprezintă absenţa sudurii măduvei pe linia medio-dorsală;

dissinergie - lipsă de coordonare a mişcărilor care stau la baza actelor complexe; este întâlnită frecvent la pacienţii cu boli ale cerebelului. Include dismetria (imposibilitatea de a dimensiona şi de a ghida precis mişcările, ceea ce face ca mişcarea să se oprească înainte de ţintă sau să depăşească ţinta), tremorul intenţional, disdiadocokinezia. Dissinergia sfincterului vezical apare prin afectarea măduvei spinării în scleroza multiplă. Sinonim: asinergie;

distal - 1. (în anatomie) situat la distanţă de origine sau de punctul de unire sau de linia mediană a corpului. De exemplu, termenul se aplică pentru extremitatea unui membru situat la distanţă de corp; pentru un vas de sânge aflat la distanţă de cord; pentru o fibră nervoasă situată la distanţă de sistemul nervos central. 2. (în stomatologie) suprafaţa dintelui opusă liniei mediane a maxilarului;

distanţă de mers - măsurarea distanţei pe care o poate parcurge un pacient înainte de a apărea durerea musculară, frecvent la nivelul muşchilor gambieri. Se foloseşte pentru a estima gradul insuficienţei circulatorii;

distanţă focală - distanţa dintre lentilă şi focarul principal al imaginii, este egală cu jumătate din raza de curbură a lentilei;

distichiasis - malformaţie foarte rară, caracterizată prin prezenţa a două rânduri de gene pe o pleoapă. Poate produce iritaţii ale corneei;

distigmine - medicament anticolinesterazic utilizat în tratamentul miasteniei gravis. Se administrează pe cale bucală: Posibilele sale efecte adverse includ: greţuri, vărsături, diaree şi hipersalivaţie;