Cei mici pot refuza să meargă la grădiniţă. Unii copii pot avea probleme de adaptare din cauză că părinţii se ceartă.

Fobia socială sau anxietatea socială se manifestă prin teamă puternică şi persistentă de situaţii sociale sau care presupun realizarea unor performanţe în cadrul cărora persoana se poate simţi stânjenită. Persoanele cu anxietate socială se tem să vorbească în public din cauza preocupării că alţii vor remarca tremorul vocii sau mâinilor şi pot manifesta o anxietate extremă când comunică cu cei din jur din cauza fricii că pot părea incoerenţi.

Diagnosticul de fobie socială se va pune doar atunci când expunerea subiectului la o anumită situaţie provoacă apariţia imediată a unei anxietăţi puternice care perturbă în mod semnificativ desfăşurarea activităţilor cotidiene, sfera ocupaţională şi viaţa socială, creând un puternic disconfort psihic persoanei în cauză.

Simptomele pe care le prezintă astfel de persoane pot fi: palpitaţii, tremurături, transpiraţie, bâlbâială, plâns, disconfort gastrointestinal, diaree, tensiune musculară, congestie facială, confuzie. Caracteristica esenţială a anxietăţii sociale constă în teama subiectului de a fi evaluat negativ de ceilalţi care îi vor critica performanţele.

Aceste „trăiri anxioase” pot fi evitate dacă le cunoaştem noi ca şi adulti, pentru că un parinte anxios va avea un comportament asemănător în viata de zi cu zi, iar copilul va prelua aceste stări care îi pot afecta viaţa.

Adaptarea în cadrul grădiniţei, integrarea în cadrul colectivităţii este deosebit de importantă pentru copil, deoarece îi deschide noi căi de comunicare, socializare, îl va pregăti pentru şcoală şi, în acelaşi timp, va fi supus unui regim de viaţă ordonat.

Uneori refuzul pe care îl manifestă copiii în primele zile de gradiniţă este normal, mai ales, în cazul aceluia care a stat acasă cu mama şi nu a părăsit „sânul familiei”, dar poate deveni o problemă daca este prezent pe termen lung (una-două luni) de la începerea grădiniţei.

De cele mai multe ori copilul plânge şi se agaţă cu disperare de hainele părinţilor. Cu cât veţi prelungi această stare cu atât mai greu îl veţi obişnui să rămână la grădiniţă (copiilor rămaşi în clasă li se distrage atenţia cu diverse jocuri şi jucării şi vor uita de părinţi). Altă formă de manifestare a refuzului pe lungă durată poate fi declanşată de faptul că acasă există un frate sau sora mai mici cu care mama rămâne, devenind astfel gelos, creându-se sentimentul că este abandonat.

Refuzul copilului se poate manifesta şi prin suferinţe fizice
O altă situaţie de refuz este neliniştea copilului manifestată printr-o atitudine agresivă care îl face să fie înlăturat de ceilalti copii şi exclus din cercul lor. Alt caz poate fi atunci când unii părinţi se ceartă, iar lui îi este teamă de ce s-ar putea întâmpla în absenţa lui. Pentru un copil neliniştit, a fi dus la grădiniţă, înseamnă a fi exclus şi lipsit de dragoste din partea mamei.

În cazul în care copilul îşi manifestă refuzul prin suferinţe fizice repetate (durere de burtă, greaţă - vomă, constipaţie, diaree) atunci poate fi vorba de o fobie care apare mult mai des la şcolari, dar care, din pacate, poate depinde şi de factori din interiorul şcolii, grădiniţei. Ar putea fi neînţelegeri din partea educatoarei, dificultati de comunicare cu ceilalti copii ş.a. Toate aceste manifestări trebuie verificate şi discutate cu un specialist - psiholog, deoarece aceste „neacomodari” pot avea efecte negative asupra dezvoltării copilului.

Daca nu se simte înţeles şi dacă nu i se oferă un mediu afectiv securizat, atunci comunicarea are de suferit şi copilul nu va avea destulă încredere în forţele propri, iar viitoarea imagine de sine va fi una negativa, lanţul va continua cu gândire negativă, anxietate, atac de panică şi fobie socială.