Este o stare de criză care se poate întâlni numai la femeia gravidă din ultimele trei luni de sarcină sau în timpul naşterii.

Această tulburare (disgravidia) este cauzată de o sarcină toxică, patologică, care se observă mai ales la femeile ce nasc pentru prima dată (80-90%), la o vârstă mai înaintată. Eclampsia este favorizată de starea constituţională (persoane în general scunde, grăsuţe), care consumă multe proteine (carne, brânză) şi sare.

Declanşarea crizei este de obicei anunţată de unele semne prevestitoare: greţuri, vărsături, dureri de cap, tulburări de vedere, hipertensiune arterială, edem la faţă şi la picioare, albumină în urină.

Criza de eclampsie începe prin contracţii musculare puternice (convulsii) la faţă, la trunchi şi la membre, care produc o înţepenire a bolnavei, cu oprirea respiraţiei, cu tendinţă la asfixie şi pierderea cunoştinţei. Convulsiile durează 15-30 secunde, după care încetează, dar femeia rămâne cu o stare de slăbire şi oboseală.

Primul ajutor. In momentul crizei nu trebuie intervenit cu nimic care i-ar putea agrava situaţia femeii (stropirea cu apă rece, lovirea feţei, strigăte etc). Se va avea însă grijă ca bolnava să nu cadă de pe scaun sau din pat şi i se va pune între dinţi o batistă, pentru a nu-şi muşca limba. Nu se va transporta la spital decât după ce bolnava şi-a revenit complet, eventual se va anunţa „Salvarea".

Prevenirea atât a crizei de eclampsie cât şi a repetării ei, se face prin repaus la pat, într-o cameră fără zgomot şi lumină, printr-un regim alimentar fără carne, brânză, grăsimi. Nu se vor consuma lichide în exces, iar sarea va fi scoasă din alimentaţie. Se permite un regim cu făinoase, zarzavaturi, cu puţin lapte şi vitamine din grupul B.

Se va evita frigul, surmenajul fizic şi nervos şi se va trata constipaţia. Gravida se va prezenta periodic la controlul medical pentru ca medicul să-i descopere din timp semnele disgravidiei (edeme, hipertensiune arterială, albumină în urină) şi să-i prescrie un tratament corespunzător.