Odată cu accelerarea progresului tehnic şi cu reformele economiei naţionale permanent se schimbă necesităţile în specialişti şi muncitori calificaţi de diferite profesii. Pe de altă parte în ultimul timp se manifestă tendinţa scăderii interesului tineretului faţă de unele profesii importante pentru economia naţională (îndeosebi din • agricultură şi din sfera de deservire) şi invers - atracţia faţă de profesiile cu caracter tehnic şi de creaţie, ce provoacă o repartizare neuniformă a specialiştilor în diferite ramuri ale economiei naţionale.

Calea reală de rezolvare a acestei probleme importante e organizarea corectă a orientării profesionale a elevilor, care ar ţine cont de modificările şi cerinţele contemporane ale economiei naţionale.

Orientarea profesională are câteva aspecte:
a) psihologic şi pedagogic - studierea personalităţi elevilor, stabilirea valabilităţii profesionale în funcţie de particularităţile şi posibilităţile individuale;

b) economic - studierea necesităţii economiei naţionale de cadre de diferit profil şi calificare;

c) medico-biologic şi fiziologic - stabilirea criteriilor de selecţionare profesionale, studierea particularităţilor profesiei din punctul de vedere al cerinţelor înaintate de ea faţă de anumite calităţi ale organismului, care asigură succesul însuşirii profesiei;

d) medical - studierea stării de sănătate, stabilirea criteriilor de încadrare raţională în muncă a elevilor în funcţie de sănătatea lor. Sarcina de bază a aspectului medical al orientării profesionale este recomandarea profesiei care ar coincide maximal stării de sănătate a elevului, mai precis - realizarea consultaţiei medico-profesionale pentru elevii care au anumite devieri ale stării de sănătate.

Principiul de bază al consultaţiei medico-profesionale constă în selectarea pentru elev a unei astfel de activităţi de muncă, care nu numai că n-ar agrava devierea prezentă, dar ar contribui şi la corecţia ei, la fortificarea sănătăţii şi la dezvoltarea fizică a elevilor.

La realizarea orientării profesionale a elevilor participă specialişti de diferite profiluri: psihologi, pedagogi şi medici.

Orientarea profesională a elevilor constă în realizarea unui complex de măsuri, care ar asigura alegerea corectă a profesiei de viaţă conform posibilităţilor, înclinaţiilor şi stării de sănătate. Ea include următoarele compartimente: organizarea, informaţia şi consultaţia profesională, inclusiv medicală, determinarea valabilităţii şi adaptarea profesională

Organizarea şi informarea profesională a elevilor se începe din clasa a V-a, folosind diverse căi, inclusiv citirea diferitelor cărţi,' broşuri, vizionarea diferitelor emisiuni televizate, organizarea excursiilor în diferite sectoare de producţie ş.a., care dau informaţii despre diverse profesii. De regulă, acest compartiment oferă o informaţie educativă din domeniul pedagogiei şcolare. Pe larg sunt folosite posibilităţile televiziunii, radioului, presei, cinematografiei ş.a. în propagarea diferitelor profesii. Aceste măsuri sunt organizate şi realizate de pedagogii şcolii (diriginţii claselor), cu concursul părinţilor.

Un rol deosebit în orientarea profesională le revine şi medicilor, care trebuie să depisteze elevii cu defecte chirurgicale sau cu boli ireversibile (urme ale poliomielitei, contracturi şi anchiloze ale articulaţiilor, anomalii ale refracţiei, epilepsii, nevrită a nervului acustic, insuficienţă cardiacă ş.a.), să informeze părinţii la timp despre limitările în alegerea profesiei de către aceşti copii şi să le recomande profesii şi specialităţi conform patologiilor lor.

Consultaţia profesională include anumite sfaturi privind alegerea profesiei pe baza studierii minuţioase a personalităţii şi stării de sănătate a elevului. De regulă, acest compartiment al orientării profesionale se realizează printr-o convorbire cu elevii, la care participă medicul, pedagogul şi psihologul şcolii.

O deosebită importanţă are consultaţia medico-profesională, care se realizează în 2 direcţii: a) selecţia medico-profesională - alcătuirea unei concluzii medicale despre posibilitatea elevului de a însuşi o profesie concretă ţinând cont de acţiunea negativă a mediului înconjurător şi de caracterul muncii în funcţie de specificul dereglării stării de sănătate; b) recomandarea însuşirii diferitelor profesii -orientarea medico-profesională.

Modificările permanente ce au loc în procesele de muncă, perfecţionarea uneltelor de muncă, sporirea şi complexitatea producţiei emise, complicaţia şi sporirea varietăţii maşinilor deservite, mecanismelor şi instrumentelor - toate acestea conduc la sporirea cerinţelor faţă de profesiile muncitoreşti. Complexitatea acestor cerinţe a. sporit atât de mult, încât o bună parte (7-40%) din adolescenţii sănătoşi nu sunt apţi de a îmbrăţişa anumite profesii, iar pentru altele această cifră atinge 80%. In acelaşi timp ei pot însuşi cu succes alte profesii.

O alegere incorectă a profesiei uneori conduce la apariţia sau acutizarea bolii existente. Alegerea neîntemeiată a profesiei conduce la necesitatea de a o schimba pe alta De exemplu, economiştii au calculat că cheltuielile la realizarea măsurilor de orientare profesională constituie numai 1,5-2% din pagubele aduse societăţii de fluctuaţia cadrelor (în primul rând cele legate cu schimbarea profesiei), aducând o pierdere considerabilă economiei naţionale şi o traumă psihica adolescentului. Pentru a exclude aceste mari pierderi este necesar de a realiza volumul necesar de măsuri referitoare la toate compartimentele orientării profesionale a elevilor.

Înainte de a începe consultarea medicală profesională medicul şcolii trebuie să fie informat pe cât este posibil detaliat şi multilateral despre particularităţile şi conţinutul profesiilor, pe care elevii urmează să le îmbrăţişeze în viitor. Pentru fiecare din aceste profesii el trebuie să alcătuiască o caracteristică sanitară ai următoarele întrebări: pentru care sex e prevăzută profesia, vârsta admiterii la instruirea profesională, durata instruirii generale, inclusiv profesionale, munca prevăzută pentru îndeplinire şi particularităţile ei (gradul efortului fizic, poziţia corpului în timpul lucrului, masa şi dimensiunile pieselor de prelucrare, gradul mecanizării procesului de muncă, pericolul traumatismului de producţie), materialele, uneltele de producţie, cerinţele faţă de organele şi sistemele ce participă în lucru, cerinţele igienice la locul de muncă şi în întreaga secţie (atelier, încăperi) condiţiile de microclimă, prezenţa factorilor nocivi de producţie -pulberile,, chimicalele toxice, zgomotul, vibraţia ş.a.

În timpul alcătuirii caracteristicii sanitare a profesiei medicul şcolii poate întâmpina diferite dificultăţi în aprecierea unor momente. Un ajutor considerabil în efectuarea acestui lucru îi pot oferi inginerii tehnicii de securitate, tehnologii, maiştrii, medicii de la întreprinderile industriale şi de la centrele de igienă şi epidemiologie (medicina muncii) ş. a.

Începând din clasa a VII-a consultaţia medico-profesională necesită un volum de muncă mai mare şi trebuie să cuprindă toţi elevii. Pe baza datelor controlului medical profund al elevilor clasei a VlI-a efectuat de comisia alcătuită din următorii specialişti: medicul şcolii -pediatru, chirurg, neuropatolog, oftalmolog, otorinolaringolog şi stomatolog (iar în caz de necesitate şi alţi specialişti) şi a rezultatelor supravegherii dinamicii stării de sănătate a elevilor pe parcursul instruirii în şcoală se evidenţiază elevii cu diferite patologii (boli cronice, afecţiuni chirurgicale, anomalii ale refracţiei, diferite dereglări moifofuncţionale de vârstă ş.a.). Aceşti elevi necesită un sfat medical calificat privind alegerea profesiei pe viaţă.

Pentru consultaţia medico-profesională acest control medical profund efectuat de comisia medicală are un specific deosebit. Totodată specialiştii din comisia medicală trebuie să diferenţieze toate deviaţiile morfofuncţionale determinate de vârsta elevilor, de stările patologice, folosind diagnosticul diferenţial.

Rezultatul controlului medical profund al elevilor clasei a VII-a deseori constată diferite dereglări ale organelor interne: miocardite fără schimbări organice în muşchii cardiaci, hiper- sau hipotonii nestabile, gastrite, ş.a. In aceste cazuri se cere o apreciere corectă a dereglării funcţionale, fiindcă ehiar şi o dereglare neînsemnată nu poate fi ignorată, deoarece poate limita valabilitatea profesională.

Principiul de bază al consultaţiei medico-profesionale prezintă recomandarea unei astfel de activităţi de muncă în viitor care n-ar acţiona negativ asupra stării de sănătate, ar contribui la ameliorarea nivelului dezvoltării fizice, ar asigura condiţii optimale pentru capacitatea înaltă de muncă, ar limita minimal angajarea la lucru şi ar ocroti maximal starea sănătăţii. Iată de ce consultaţia medico-profesională oportună poate fi considerată ca cea mai importantă măsură de profilaxie a morbidităţii şi invalidităţii printre adolescenţi.

Contramdicaţiile în alegerea profesiei de către adolescenţi se determină după caracterul muncii şi starea de sănătate a lor. Aşa de exemplu, un efort neuropsihic pronunţat realizat în condiţii de muncă cu zgomot sau temperatură înaltă conduce la progresarea hipertoniei şi posibil la agravarea ei. Iată de ce adolescenţilor cu hipertonie nestabilă nu li se recomandă aşa specialităţi, ca electrician la înălţime, mecanic de locomotive cu motor diesel, şanţator ş.a. Bolnavilor de reumatism, cu afecţiuni renale şi pulmonare nu li se recomandă profesiile de constructor (zidar, dulgher, zugrav, tencuitor), deoarece ele deseori prevăd o activitate de muncă în condiţii meteorologice nefavorabile, ce favorizează acutizarea bolilor prezente.

Al treilea compartiment al orientării profesionale a elevilor este determinarea valabilităţii profesionale a elevilor claselor superioare.

Asistenţa medicală a elevilor claselor a IX-a - a Xl-a (XII) este încredinţată medicilor cabinetelor pentru adolescenţi din policlinici. Aceştea organizează o comisie specială din specialiştii menţionaţi deja mai sus - chirurg, neuropatolog, otorinolaringolog, oftalmolog şi stomatolog. în comisia unde participă şi medicul şcolii pot fi incluşi suplimentar şi alţi specialişti - ftiziatrul, endocrinologul, pentru eleve -ginecologul. Examinarea medicală poate fi realizată în policlinică sau în şcoală, pentru ea fiind necesare cel puţin 4 săli: o sală de aşteptare; o sală de înregistrare, examinarea indicilor antropometrici (înălţimea, masa corpului şi perimetrul toracic), determinarea tensiunii arteriale, analize de laborator (în cazuri necesare), examinarea chirurgului şi stomatologului; o sală pentru consultarea oftalmologului şi otorino-laringologului; o sală pentru consultaţia terapeutului şi neuropa-tologului. Datele despre starea de sănătate a elevilor se înregistrează în “fişa-anexă pentru adolescenţi” a “Fişei medicale a copilului”.

In timpul controlului medical profund al elevilor o deosebită atenţie se acordă anamnezei (gradul de antrenare în muncă, rezistenţa lui, toate intervenţiile chirurgicale şi traumatismele suportate, atitudinea faţă de bolile de răceală ş.a), inclusiv stării sociale (condiţiile de trai, alimentaţia timpul de odihnă).

După terminarea controlului medical profund al elevilor medicul şcolii pe baza sintezei tuturor datelor apreciază starea de sănătate şi ţinând cont de rezultatele examinării specialiştilor comisiei alcătuieşte concluzia profesional-consultativă medicala.

Concluzia profesional-consultativă medicală conţine 2 părţi: în prima parte sunt incluse datele examinării specialiştilor, iar în a doua -decizia despre gradul de valabilitate, enumerarea contraindicaţilor. în funcţie de starea de sănătate şi recomandările curativo-profilactice.

La determinarea gradului valabilităţii profesionale se cere ca medicul şcolii să-i ajute pe elevi să-şi aleagă profesia, care ar corespunde stării de sănătate şi particularităţilor psihofiziologice, n-ar deregla sănătatea şi ar asigura deplin menţinerea capacităţii de muncă în decursul vieţii lor. Tot el ar trebui să recomande cele mai utile forme de instruire profesională (în şcolile profesionale polivalente şi şcolile de meserii).

După gradul de valabilitate profesională toţi elevii se împart în 2 grupe: a) apţi pentru toate profesiile şi b) inapţi pentru unele profesii, având diferite contraindicaţii. Fireşte că a doua grupă prezintă o mare dificultate în determinarea valabilităţii profesionale. Ea, după cum am notat mai sus, e destul de considerabilă.

Pentru determinarea valabilităţii profesionale se cere ca medicii din şcoli să aibă o calificare înaltă şi să cunoască toate particularităţile anatomo-fiziologice şi psiho-neurologice ale elevilor claselor superioare.

Determinarea corectă a valabilităţii profesionale a elevilor cu dereglări ale stării de sănătate se efectuează folosind “Lista contraindicaţilor medicale la muncă şi instruirea profesională a adolescenţilor în profesii şi specialităţi ale diferitelor ramuri ale economiei naţionale”, în care sunt indicate toate bolile şi dereglările, starea şi gradul lor, şi profesiile contraindicate.

Elevii suferinzi de boli cronice trebuie să ţină cont şi de posibilităţile de compensare a organismului, şi de caracterul lor: predispunere spre progresare sau procesul a luat sfârşit, lăsând după sine unele urme (ulcer duodenal şi stomacal, nefrită ş.a.).

La determinarea valabilităţii profesionale e necesar să se ia în considerare calităţile psihofiziologice ale organismului: atenţia, raţiunea operativă, viteza şi precizia reacţiilor motorii ş.a. Aceste calităţi trebuie să coincidă cu cerinţele, pe care le înaintează profesia dată faţă de organismul elevului.

Din toate calităţile funcţiilor psihofiziologice una sau câteva sunt cel mai mult antrenate în procesul de muncă al profesiei sau specialităţii date. Această calitate se dă drept funcţie profesională semnificativă. Pornind de la funcţiile profesionale semnificative, se stabilesc criterii de determinare a valabilităţii profesionale pentru diferite profesii, folosind indicii psihofiziologici.

O importanţă deosebită în determinarea valabilităţii profesionale afară de starea de sănătate şi indicii psihofiziologici are nivelul dezvoltării fizice. Multe profesii necesită ca la însuşirea lor organismul să dispună de unele date antropometrice şi fiziometrice (antropometna industrială).

Tot la determinarea valabilităţii profesionale pentru diferite profesii e necesar să se ţină cont şi de sex, deoarece la însuşirea unor profesii posibilităţile oiganismului masculin sunt mai mari decât ale celui feminin.

Menţionăm cerinţele de bază ale unor profesii faţă de organismul adolescentului la însuşirea acestora:

a) tractorist de profil laig - adolescentul trebuie să fie bine dezvoltat fizic, să posede o puternică rezistenţă musculară la poziţia statică a corpului, să aibă un nivel înalt de dezvoltare a funcţiilor optice şi psihice;

b) strungar - e necesar să aibă o cinestezie bine dezvoltată, mobilitate funcţională a aparatului motor ş.a.;

c) lăcătuş-instrumentalist - adolescentul trebuie să posede capacitatea de a executa cele mai precise şi mai complexe operaţii manuale, să fie sârguincios, atent, să aibă vedere bună şi sensibilitate articulară şi musculara bine dezvoltată;

d) telegrafist-teletaipist - adolescentele trebuie să posede capacitatea de a se încadra rapid în muncă, de a trece repede de la o activitate la alta, de a-şi comuta repede atenţia, care trebuie să fie înaltă;

e) aparatist de profil larg - adolescentul trebuie să posede capacitatea de a citi rapid indicii de pe cadranul aparatelor, să aibă o memorie operativă bună şi indici înalţi de atenţie.

Circa 100 de forme nozologice, dereglări funcţionale şi malformaţii sunt contraindicate la diferiţi factori din producţie. De exemplu, la bolile:

a) sistemului nervos — zgomotul şi vibraţia, microclima nefavorabilă, contactul cu substanţe toxice, efortul neuroemoţional;

b) organelor de respiraţie - microclima nefavorabilă, impurificarea aerului cu gaze, pulberea şi substanţele toxice;

c) sistemului cardiovascular - efortul fizic exprimat, microclima nefavorabilă, substanţele toxice, lucrul la înălţime;

d) organului văzului - lucrul cu piese mici, impurificarea aerului cu pulberi, efortul fizic exprimat;

e) organelor digestive - lucrul cu substanţe toxice, efortul fizic şi psihic considerabil, poziţiile vicioase de lucru;

f) organelor de excreţie - microclima nefavorabilă, substanţele toxice, poziţiile vicioase de lucru;

g) pielii - substanţele toxice, impurificarea aerului cu pulberi, microclima nefavorabilă, impurificarea şi umezirea permanentă a aerului;

h) aparatului locomotor - poziţiile vicioase de lucru, efortul fizic considerabil (transportarea greutăţilor), lucrul la înălţime.

Ultimul compartiment al orientării profesionale este adaptarea profesională de producţie - mai bine zis procesul de însuşire de către adolescent a diferitelor cerinţe ale profesiei date şi a acelui mediu social de producţie în care el a intrat.

Adaptarea profesională de producţie are un caracter dinamic şi poate fi împărţită în 3 etape:

a) de “cunoaştere”, când adolescentul nou-sosit începe a se obişnui cu sfera de producţie nouă pentru el. La această etapă se manifestă pe deplin rezultatele muncii de orientare profesională efectuată anterior. Lipsa deprinderilor.practice, supraevaluarea propriilor capacităţi, noile condiţii de muncă cu o tehnologie destul de complicată ş.a. sunt cauzele principale ale leziunilor şi traumatismelor

adolescenţilor adeseori întâlnite la aceasta etapă. Tot aici se observă lipsa coordonării mişcărilor şi un consum mare de energie;

b) etapa însuşirii procesului tehnologic şi a condiţiilor de producţie, unde numărul de leziuni şi traumatisme e redus şi mişcările devin mai coordonate;

c) etapa stabilirii sau consolidării în profesia dată, când el devine profesionist.

În asigurarea etapelor de adaptare profesională de producţie un rol mare are conlucrarea medicului şcolii cu medicul igienist din medicina muncii de la centrul de medicină preventivă, care supraveghează starea sanitară a diferitelor obiecte industriale, unde sunt îndreptaţi elevii.

Alegerea corectă a profesiei, cerinţele căreia coincid calităţilor psihofiziologice ale adolescentului, poate contribui la faptul ca el destul de eficient şi rapid să însuşească profesia aleasă şi să se adapteze la condiţiile de muncă. Selectarea profesională corectă contribuie la sporirea capacităţilor de muncă, la repartizarea raţională a cadrelor, reduce fluctuaţia lor.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment