Diabetul se prezintă sub două forme total diferite, care sunt caracterizate de un singur simptom comun: nivelul crescut al zahărului în sânge. Acel diabet care, de regulă, evoluează în copilărie (diabetul juvenil sau diabetul de tipul I) apare din cauză că, uneori, celulele organismului care produc insulina sunt deteriorate de o infecţie virotică sau în urma acţiunii toxinelor chimice.

Fără o cantitate suficientă de insulină (hormon care controlează nivelul zahărului în sânge), organismul nu poate păstra caloriile obţinute din alimentaţie şi ele sunt eliminate din organism în calitate de „zahăr în urină". Persoana care suferă de această formă de diabet va pierde din greutate, va avea o poftă de mâncare „de lup", o sete nepotolită şi micţiuni frecvente.

Acest tip de diabet necesită injectarea cu regularitate a insulinei şi supravegherea de către un medic calificat. Bineînţeles, bolnavii îşi pot ameliora starea cu ajutorul alimentaţiei adecvate, însă nimeni nu poate trata această maladie numai prin intermediul dietei, fără a recurge la insulina injectabilă.

Un alt tip de diabet, care este înregistrat numai la adulţi (diabetul insulinorezistent, sau diabetul de tipul II), evoluează nu din cauza lipsei insulinei, ci din cauza excesului ei. În urma alimentaţiei, cantitatea de zahăr din organism creşte, ceea ce determină pancreasul să producă insulină. Aceasta acţionează asupra anumitor formaţiuni sensibile, care permit ţesuturilor să extragă zahărul din sânge pentru a-l utiliza imediat sau pentru a-1 stoca pentru mai târziu.

În acest caz, concentraţia zahărului în sânge revine la normal. La unele persoane pancreasul reacţionează prea energic la creşterea nivelului zahărului din sânge şi produce insulina în cantităţi excesive. Nivelul crescut de insulină afectează formaţiunile sensibile în ţesuturi, făcându-le incapabile să reacţioneze la asemenea concentraţii de insulină.

În acest caz, pancreasul este obligat să producă insulină în cantităţi tot mai mari, pentru a provoca reacţia necesară care readuce nivelul zahărului la normal. Atâta timp cât pancreasul este în stare să producă tot mai multă insulină, nivelul zahărului în sânge este normal. Însă la un moment dat formaţiunile sensibile se deteriorează într-atât de mult încât cantitatea maximă de insulină pe care o poate produce pancreasul devine insuficientă pentru normalizarea nivelului zahărului, care începe să crească. Astfel se instalează la adulţi diabetul zaharat.

Excesul de insulină poate provoca adulţilor bolnavi de diabet şi alte probleme grave: producerea în exces a colesterolului şi trigliceridelor (alte grăsimi, prezente în sânge), maladii ale cordului, sclerozarea arterelor, tensiunea arterială crescută, acumularea excesivă a sărurilor, lichidului şi grăsimilor în organism.

Această boală, dacă este depistată la timp, tratată corect şi cu o dietă corespunzătoare, poate fi controlată şi bolnavul va fi apt de muncă. Dar nu uitaţi: diabetul este o boală incurabilă şi necesita atenţie permanentă, control riguros şi respectarea atentă a regimului alimentar. Vă puteţi obişnui să vă supravegheaţi starea sănătăţii, însă capacitatea organismului dumneavoastră de a produce prea multă insulină ca răspuns la alimentele consumate va rămâne pentru totdeauna. Dacă vă veţi alimenta incorect, simptomele diabetului vor apărea imediat, însoţite de complicaţiile descrise mai sus.

Dacă sunteţi adult, suferiţi de diabet şi administraţi deja insulină injectabil sau medicamente per os, este necesar să urmaţi un regim alimentar şi să vă aflaţi permanent sub observaţia unui medic care să vă prescrie dozele corecte pentru controlul zahărului în sânge. Dacă veţi respecta un asemenea regim, acţiunea medicamentelor va fi rapidă. Trebuie să vă procuraţi aparate de măsurat tensiunea arterială şi nivelul zahărului în sânge, să învăţaţi să le folosiţi şi să vă măsuraţi destul de des aceşti indici, întrucât ei pot devia brusc.

Notaţi-vă şi comunicaţi medicului orice modificare intervenită, pentru că numai el poate lua decizia schimbării dozelor tratamentului, în funcţie de modificările survenite. Dacă nu vă veţi controla periodic aceşti parametri, nu veţi fi la curent cu modificările tensiunii arteriale sau ale nivelului zahărului în sânge şi, în consecinţă, nu veţi putea preîntâmpina o eventuală comă diabetică. Acum să vedem ce substanţe şi produse alimentare vă pot ajuta.

Se recomandă
Dieta corectă

Pentru adulţii care suferă de diabet, dieta corectă poate face minuni. Însă acea dietă care este recomandată, de obicei, pentru tratamentul bolii nu face decât să agraveze starea pacientului. Medicii au crezut, de-a lungul anilor, că cea mai bună dietă pentru diabetici trebuie să conţină 55-60% carbohidraţi compuşi, 30% grăsimi polinesaturate şi 10-15 % proteine. Chiar şi o examinare superficială a unei asemenea diete, începând cu cantitatea de proteine recomandată, demonstrează că această părere este greşită.

Să luăm, de exemplu, un bărbat cu greutatea de 85 kg. Masa fără grăsimi a corpului lui va fi de 65 kg. Acest om are nevoie zilnic de cel puţin 70 g de proteine slabe, pentru menţinerea activităţii muşchilor şi a altor organe. Fiecare gram de proteine este echivalentul a 4 calorii; prin urmare, necesarul minim de proteine ajunge astfel la 2800 kilocalorii pe zi. Dar cum să consume el 60% din aceste 2800 kilocalorii, sub formă de carbohidraţi compuşi (amidon de diferite tipuri), ceea ce înseamnă 1680 kilocalorii, recalculate în amidon?

Ca şi în cazul proteinelor, 1 g de amidon este echivalent cu 4 calorii; acest pacient trebuie să consume câte 420 g de carbohidraţi pe zi. Celelalte calorii le va obţine din grăsimi care nu influenţează activitatea insulinei.

Să mergem cu analiza mai departe. Acest bărbat este un adult care suferă de diabet. Boala lui este consecinţa producerii unor cantităţi excesive de insulină, de-a lungul anilor. Anumiţi carbohidraţi (amidonul sau zahărul) sunt acei componenţi care provoacă creşterea nivelului insulinei, neechilibrată de hormonii cu acţiune inversă. O cantitate mai mică de 80-100 g de amidon pe zi va contribui la producerea intensă a insulinei.

Are oare sens să consume el o cantitate de amidon de cinci ori mai mare decât cea indicată, în fiecare zi? Bineînţeles că nu! V-aţi fi mirat dacă în cazul unei asemenea diete diabetul dumneavoastră ar fi fost însoţit de creşterea tensiunii arteriale, creşterea masei corpului, surmenaj, riscul maladiilor cardiace, formarea cataractei? Nu! Dar, totuşi, ce puteţi mânca?

În perioada timpurie, când încă nu aţi adus nivelul insulinei la normal, veţi fi nevoit să vă limitaţi mai mult în privinţa unor carbohidraţi. Străduiţi-vă să repartizaţi cantitatea zilnică a proteinelor, amidonului şi grăsimilor în şase părţi egale. Atâta timp cât nivelul insulinei n-a revenit la normal (nu trebuie să depăşească 140 mg/100 ml), nu consumaţi la fiecare masă mai mult de 5 g de carbohidraţi de orice tip (în total, până la 30 g pe zi).

Fibrele solubile
Fibrele solubile intră în componenţa polizaharidelor („carbohidraţilor compuşi") care atenuează asimilarea amidonului din alimentaţie şi, de asemenea, a grăsimilor. Fibrele solubile din fructe se numesc pectină, iar cele din cereale, târâţe. Indiferent de denumire, funcţia lor este aceeaşi.

Dacă sunteţi diabetic, este necesar să consumaţi zilnic produse ce conţin cel puţin 50 g de fibre solubile, inclusiv, în mod obligatoriu, legume. Însă nu se recomandă să creşteţi brusc cantitatea fibrelor consumate, îndeosebi înainte de culcare; altfel veţi suferi de balonare şi colici ale intestinelor. Propuneţi-vă să ajungeţi să consumaţi, treptat, cel puţin 50 g de fibre solubile în fiecare zi.

Începeţi cu o dietă ce include în fiecare dintre cele şase mese zilnice legume bogate în fibre şi o cantitate nu prea mare de fructe (dar nu consumaţi mult pepene galben şi căpşuni). La acest meniu adăugaţi una dintre pulberile absorbante (concil, metamucil, citrucil) care se produc din legume şi se găsesc în comerţ. Începeţi cu un sfert de linguriţă de pulbere, luată cu sucuri de citrice fără zahăr, în timpul micului dejun, pe parcursul unei săptămâni.

Apoi adăugaţi al doilea sfert de linguriţă, în timpul prânzului, pentru o săptămână şi, în sfârşit, consumaţi câte un sfert de linguriţă la fiecare masă, de 4-6 ori pe zi. Treptat, la intervale de o săptămână, creşteţi doza până la o jumătate de linguriţă de 4-6 ori pe zi, câte trei sferturi de linguriţă, câte o linguriţă plină, câte o linguriţă şi jumătate, şi, în sfârşit, câte două linguriţe de 4-6 ori pe zi. Această cantitate va fi un supliment de fibre, pe lângă cele obţinute din alimentele pe care le consumaţi. Media consumului zilnic trebuie să fie de 30-40 g de fibre solubile. Este foarte important să păstraţi această medie.

De exemplu, dacă într-o zi se întâmplă să consumaţi 60 g iar în următoarele 3 zile doar câte 10 g, în a patra zi ar trebui să consumaţi din nou 60 g, pentru ca media să se păstreze constantă. Fiţi perseverent, consecvent în respectarea regimului şi veţi putea controla foarte bine nivelul zahărului în sânge.

Vitamina C
Vitamina C joacă un rol mai important în cazul diabetului decât în cazul oricăror altor boli, cu excepţia infecţiilor virotice grave. Datorită faptului că ea protejează proteinele de oxidare şi are o acţiune directă asupra ţesuturilor, vitamina C combate creşterea nivelului zahărului în sânge, sporeşte integritatea vaselor sangvine mici (în care se acumulează reziduuri, care apar în cazul diabetului), îmbunătăţeşte toleranţa carbohidraţilor şi reduce nivelul de colesterol „rău" şi trigliceride (încă o grăsime din sânge).

Observaţi că bolnavii de diabet suferă şi de deficitul metabolismului acidului ascorbic, care poate contribui la apariţia reziduurilor ce impurifică pereţii interni ai vaselor sangvine. Puteţi preveni acest lucru, administrând vitamina C împreună cu bioflavonoizi).

Biotina
Biotina creşte sensibilitatea ţesuturilor la insulină şi contribuie la reducerea nivelului zahărului în sânge. Dacă administraţi insulină sau medicamente per os contra diabetului, trebuie să verificaţi nivelul zahărului în sânge în fiecare zi, fiindcă, chiar şi în cazul administrării unei doze obişnuite de medicament, acest nivel poate să scadă prea mult.

Dacă începeţi să utilizaţi vitamine şi administraţi insulina injectabil, trebuie neapărat ca medicul să vă verifice nivelul zahărului în sânge, fiindcă vitaminele sunt capabile să modifice acest nivel. Cu ajutorul medicului veţi putea controla doza medicamentelor administrate, reducând-o până la limita minimă necesară.

Vitaminele grupului B
Vitaminele din grupul B sunt importante îndeosebi pentru prevenirea sau reducerea gravităţii neuropatiei (maladie a sistemului nervos), care se manifestă în mod frecvent ca o consecinţă a diabetului. Vitaminele din grupul B acţionează mai eficient dacă sunt administrate împreună. Chiar dacă luaţi doze suplimentare dintr-o anumită vitamină din grupul B, trebuie să consumaţi cel puţin doza minimă din celelalte vitamine ale acestui grup.

Vitamina PP
Vitamina PP (acidul nicotinic) este o parte componentă a unei substanţe care se numeşte „factorul de toleranţă al glucozei" (FTG) şi care are un rol important în reglarea nivelului insulinei şi zahărului în sânge. În cercetările efectuate asupra diabeticilor dependenţi de insulină, administrarea suplimentară a acidului nicotinic a permis întreruperea definitivă a injecţiilor de insulină în 66% din cazuri.

Toţi aceşti diabetici erau adulţi al căror necesar de insulină depăşea capacitatea organismului de producere; de aceea, erau obligaţi să-şi injecteze insulină suplimentar, pentru a controla nivelul zahărului în sânge. Nu erau diabetici din copilărie; organismul lor producea insuficientă insulină sau nu o producea deloc. Fiţi atenţi: acidul nicotinic poate provoca, în unele cazuri, hemoragii.

Vitamina B1 (tiamina)
Trebuie să fie prezentă în organism pentru a asigura asimilarea corectă a glucozei. Deficitul acestei vitamine poate nu numai să înrăutăţească controlul nivelului zahărului în organism, ci şi să contribuie la acutizarea senzaţiilor de amorţire, durere şi junghiuri în picioare, mâini şi degete, senzaţii caracteristice multor diabetici.

Vitamina B6
Nivelul vitaminei B6 (piridoxină) poate fi foarte scăzut la acei diabetici care suferă îndeosebi de senzaţii de amorţire şi junghiuri. Administrarea ei va ameliora simptomele afecţiunilor sistemului nervos cauzate de diabet, afecţiuni cărora, de altfel, le sunt caracteristice aceste senzaţii. Totodată, insuficienţa piridoxinei agravează şi problema „rezistenţei la insulină", care este cauza primordială a bolii la diabeticii adulţi.

Fiţi atenţi: nu depăşiţi cantitatea recomandată. Unor persoane administrarea vitaminei B6 pe parcursul câtorva ani (chiar şi în doze mici, de 200 mg/zi), le poate provoca dereglări psihice incurabile.

Vitamina B12
Şi deficitul vitaminei B12 poate amplifica, în cazul diabetului, senzaţiile de amorţeală, junghiurile şi durerile de mâini şi picioare. Este mai eficientă administrarea vitaminei sub formă de injecţii, deşi şi pastilele acţionează într-o măsură suficientă. Adresaţi-vă medicului pentru prescrierea de injecţii cu vitamina B12 (sub formă de ciancobalamină).

Vitamina E
Are calităţi de antioxidant şi capacitatea de a preveni unele agravări ale diabetului, care se manifestă sub formă de disfuncţii ale vaselor sangvine mici, cordului şi ochilor. Dacă vă injectaţi insulină, administrarea acestei vitamine vă poate ajuta, dar trebuie s-o administraţi cu atenţie, fiindcă vitamina E poate reduce necesitatea insulinei. Unor persoane le poate provoca, de asemenea, şi creşterea tensiunii arteriale. Din aceste două motive este necesară o atenţie deosebită în cazul măririi dozelor de vitamina E.

Inozitol
Lipsa inozitolului în fibrele musculare ale pereţilor vaselor sangvine şi în ţesuturile nervoase poate contribui la agravarea leziunilor vaselor sangvine mici (fapt ce contribuie la creşterea tensiunii arteriale şi sclerotizarea arterelor), a senzaţiilor de amorţire şi a junghiurilor în mâini şi picioare, atât de des întâlnite în cazul diabetului. Inozitolul poate fi de ajutor pentru unii diabetici, iar pentru alţii nu.

Cromul
Cromul, ca şi acidul nicotinic, este un component esenţial al FTG, o substanţă care îmbunătăţeşte reacţia ţesuturilor la insulină şi contribuie la reglarea nivelului zahărului în sânge. Deficitul cromului nu numai că agravează metabolismul zahărului, ci poate contribui şi la accentuarea senzaţiilor de amorţire, dureri şi junghiuri în mâini şi picioare.

Magneziu
Insuficienţa magneziului este caracteristică adulţilor bolnavi de diabet, îndeosebi celor care sunt nevoiţi să utilizeze insulina. Magneziul are un rol esenţial în reglarea nivelului zahărului în sânge, producerea energiei, secreţia insulinei de către pancreas şi este, de asemenea, şi un important mijloc de protecţie pentru celulele slabe ale pancreasului (celulele beta), care produc insulina. În cazul scăderii prea mari a nivelului magneziului creşte riscul complicaţiilor caracteristice diabetului, cum sunt maladiile cordului, ochilor, rinichilor, hipertensiunea.

Mangan
La bolnavii de diabet nivelul manganului se poate reduce de două ori mai mult decât la celelalte persoane. Întrucât manganul participă la asimilarea zahărului şi la reducerea concentraţiei lui, deficitul lui poate provoca intoleranţa zahărului de către organism. Dacă administraţi injecţii de insulină, sau alte preparate, pentru a reduce nivelul zahărului în sânge, trebuie să fiţi supravegheat atent de medic şi să aveţi asigurat un ajutor calificat în determinarea dozelor preparatelor curative necesare.

Fosfor
Deficitul fosforului, caracteristic diabeticilor, poate agrava reglarea nivelului zahărului în sânge şi contribui la evoluţia fatigabilităţii. Administraţi fosforul sub formă de fosfat de calciu, câte 1 g de trei ori pe zi. (Dacă administraţi această formă de compus al calciului, trebuie să întrerupeţi administrarea altor forme de calciu.)

Potasiu
Deficitul potasiului poate amplifica consecinţele deficitului magneziului asupra cordului şi rinichilor şi poate influenţa asimilarea glucozei (zahărul din sânge) de către ţesuturi. Consumaţi alimente bogate în potasiu, cum sunt broccoli, roşiile, bananele, citricele. Utilizaţi sanasol, înlocuitorul sării de bucătărie, care conţine potasiu. Pentru a vă asigura organismul cu potasiu, utilizaţi zilnic jumătate sau un sfert de linguriţă din acest produs, pentru pregătirea alimentelor.

Fiţi atenţi: dacă administraţi insulină, luaţi suplimente de potasiu doar în cazul în care medicul a constatat că suferiţi de deficitul acestui element şi, în caz de necesitate, vă va spune ce trebuie să faceţi. În caz contrar, administrarea haotică a preparatelor potasiului poate provoca creşterea concentraţiei lui până la un nivel periculos.

Zinc
Deficitul zincului în ţesuturile bolnavilor de diabet poate fi atestat chiar şi în acele cazuri când probele concentraţiei acestui element în sânge sunt normale. Deficitul zincului dereglează concentraţia zahărului în sânge şi afectează mecanismul biochimic al metabolismului grăsimilor în organism.

Fiţi atenţi: administrarea zincului sub formă ionică poate provoca deficitul altor elemente, de exemplu al cuprului, din cauza concurenţei în timpul asimilării în intestin. Utilizarea compuşilor complecşi previne concurenţa în organism, asigurând asimilarea adecvată a tuturor elementelor.

Acizii graşi esenţiali
Diabetul influenţează metabolismul acizilor grafi esenţiali, acidului linoleic şi unturii de peşte şi schimbă mecanismul transformării acestor grăsimi în organism, reducând nivelul eicosanoidelor „bune" şi crescând numărul celor „rele".

Este suficient să spunem că diabeticii suferă de multe complicaţii neplăcute: valoarea mare a tensiunii arteriale, circulaţia sangvină insuficientă, maladiile cordului, nevrită, nivelul crescut de colesterol şi grăsimi în organism şi reducerea elasticităţii arterelor. Apariţia unora dintre aceste simptome este condiţionată de excesul de eicosanoide „rele". Dacă veţi schimba echilibrul lor în favoarea eicosanoidelor „bune", vă veţi putea îmbunătăţi starea generală. Nu uitaţi că trebuie să începeţi cu o dietă de bază corespunzătoare.

Suplimentaţi această dietă de bază cu acid linoleic şi untură de peşte în proporţie de 1:4, de 1-3 ori pe zi. Poliena conţine deja acidul linoleic şi untura de peşte în proporţia necesară. Dacă nu puteţi face rost de acest preparat, procuraţi din farmaciile naturiste ulei enoteric, care conţine acid linoleic, şi untură de peşte. Întrucât acestea nu sunt forme pure, dozarea va fi alta. Puteţi obţine un substitut acceptabil, combinând 500 mg de ulei enoteric, 1000 mg de untură de peşte şi 200 UI de vitamina E şi administrându-le de 1-3 ori pe zi. (In atenţia bolnavilor de diabet: untura de peşte poate fi cauza schimbărilor neaşteptate ale nivelului zahărului în sânge la unii diabetici. Urmăriţi cu atenţie nivelul zahărului în sânge, când consumaţi untura de peşte şi întrerupe-ţi tratamentul, dacă nivelul zahărului devine dificil de controlat.)

Bioflavonoizii
Previn metabolismul anormal al vitaminei C, fapt frecvent întâlnit în cazul diabetului. Dacă preparatele pe care le administraţi includ vitamina C (vă recomandăm cu insistenţă să fie astfel), trebuie să administraţi şi bioflavonoizi. Multe preparate ce conţin vitamina C şi se comercializează în farmacii au deja în componenţa lor bioflavonoizi. Dacă însă administraţi doze mari de vitamina C sub formă de pulbere cristalică, este necesar, în mod obligatoriu, să adăugaţi bioflavonoizi în componenţa preparatelor administrate.

Preparate contraindicate
Alcoolul

Poate agrava insensibilitatea dumneavoastră la insulină, iar această insensibilitate este tocmai cauza bolii. Dacă sunteţi un diabetic cu analize foarte bune (nivelul zahărului în sânge mai mic de 140 ml/100 ml. nu aveţi senzaţii de amorţire şi junghiuri, aveţi tensiune arterială normală, colesterol şi trigliceride în normă), consumul moderat de alcool - un pahar de vin sau o halbă de bere pe zi - nu va avea probabil repercusiuni asupra stării dumneavoastră. Cantităţile mai mari de alcool, însă, vă vor agrava cu certitudine boala. Atâta timp cât nu vă puteţi controla îndeajuns diabetul, veţi fi nevoit să excludeţi alcoolul din alimentaţie.

Fier
În cazul anumitor bolnavi de diabet apare un nivel crescut al feritinei, o proteină cu conţinut de fier care transportă fierul în sânge. Tratamentul cu o soluţie chimică numită dezferioxamină, care imobilizează fierul în compus complex (formează împreună cu fierul un compus care permite eliminarea lui din organism), îmbunătăţeşte starea bolnavilor de diabet, permiţând pacienţilor nu numai să reducă sau chiar să stopeze administrarea insulinei şi a medicamentelor administrate intern, pentru reducerea concentraţiei zahărului în sânge, ci chiar reducând nivelul de colesterol şi de triglicerid.

Bazându-ne pe rezultatele cercetărilor din acest domeniu, nu putem spune cu siguranţă dacă consumul fierului în componenţa polivitaminelor va îmbunătăţi, într-adevăr, starea bolnavilor de diabet. Şi nici dacă reducerea consumului de fier aduce cu sine modificări majore în cazul diabetului. Totuşi, reacţia persoanelor cu o concentraţie mare de fier în sânge la un astfel de tratament este evidentă. Vă recomandăm să rugaţi medicul să vă verifice nivelul fierului în sânge şi, dacă este mare, să examinaţi posibilitatea tratamentului prin metoda descrisă mai sus. Dacă nu suferiţi de deficit de fier sau anemie, nu se recomandă să administraţi vreun compus al fierului.

Laptele de vacă
Rezultatul unor cercetări relativ recente (din 1990) atestă faptul că proteinele laptelui de vacă pot contribui la evoluţia diabetului la copii. Dacă aveţi în familie pe cineva care a suferit de forma juvenilă a diabetului (diabetul juvenil sau diabetul de tipul I), nu vă recomandăm să daţi copilului lapte de vacă.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment