Boala cronică de rinichi se defineşte ca orice modificare patologică renală structurală (determinată cu examenul ultrasonografic sau prin alte metode imagistice) sau funcţională (diferite analize ale urinei şi sîngelui), care persistă mai mult de 3 luni. Boala cronică de rinichi reprezintă o patologie cu incidenţă şi prevalenţă în permanentă ascensiune în epoca creşterii speranţei de viaţă (deci şi a îmbătrînirii organelor şi sistemelor), caracterizată printr-o creştere alarmantă a diabetului zaharat, hipertensiunii arteriale şi aterosclerozei.
Boala cronica de rinichi (BCR)
Semnele de boală
Simptomele principale cuprind creşterea numărului de micţii, în special celor dureroase sau în timpul nopţii, micşorarea bruscă sau creşterea semnificativă a volumului zilnic de urină, dureri lombare, edeme, în special generalizate sau suboculare, creşterea tensiunii arteriale, dezvoltarea anemiei.

Multe simptome sunt nespecifice (ex. slăbiciune generală, fatigabilitate sporită, lipsa poftei de mîncare, greaţă, vomă etc.), şi relativ frecvent bolile cronice de rinichi decurg fără simptome.

Diagnisticul
Boala de rinichi poate fi depistată devreme. Simple teste de laborator sunt efectuate pe probe mici de sânge (pentru a măsura conţinutul creatininei) şi urină (pentru a măsura excreţia creatininei şi albuminei).Majoritatea persoanelor la etapele timpurii de boală nu sunt diagnosticate.Depistarea precoce a insuficienţei renale este esenţială şi va permite un tratament adecvat înainte de apariţia complicaţiilor.

Screening-ul
Screening-ul trebuie să fie o prioritate pentru acele persoane considerate a fi la risc crescut de boli cronice de rinichi, şi anume:
  • Pacienţii cu diabet zaharat şi hipertensiune arterială.
  • Persoanele care sunt obezi sau fumează.
  • Persoanele de peste 50 de ani.
  • Persoanele cu un istoric familial de boli de rinichi, diabet zaharat, sau hipertensiune arterială.

Măsurile de prevenire
Principalele măsuri de prevenire, care s-au dovedit a fi de succes în protejarea împotriva bolilor renale cât şi cardiovasculare, ţin de:
  • Reducerea hipertensiunii arteriale.
  • Reducerea aportului de sare.
  • Controlul de lipide şi glucoză din sânge.
  • Renunţarea la fumat.
  • Creşterea activităţii fizice.
  • Controlul greutăţii corporale.

Incidenţa şi prevalenţa mare a insuficienţei renale cronice (IRC) terminale, necesită substituţia funcţiei renale (prin hemodializă, dializă peritoneală, transplant renal), impunînd un efort medical, logistic şi financiar extraordinar.

Transplantul renal constă în implantarea în organismul persoanei ce suferă de insuficienţă renală cronică a unui rinichi sănătos prelevat de la o altă persoană (donator). Rinichiul sănătos preia funcţiile rinichilor nefuncţionali. Se poate duce o viaţă normală cu un singur rinichi, atât timp, cât acesta funcţionează corespunzator.

Recomnadări pentru menţinerea sănătăţii după transplant renal

În vederea menţinerii stării de sănătate în parametri optimi şi pentru prelungirea speranţei de viaţă după transplant, specialiştii în domeniu recomandă:

Exerciţii fizice regulate
Astfel se poate menţine tonusul muscular cât mai puternic, nu apar hipotonii şi nici alte modificări ale funcţionalităţii sistemului osteoarticular. Pastrarea formei fizice în parametri optimi asigură pacientului independenţa: se va putea deplasa singur, se va putea alimenta singur, îmbrăca singur. Activitatea fizică este unul din inamicii depunerilor de grăsime. Cu cât aceasta stare fizică este mai bună, cu atât riscurile ca pacientul să devină supraponderal sunt mai mici. Foarte multe afecţiuni cronice depind de greutatea corpului. De exemplu, diabetul este frecvent asociat cu obezitatea. La rândul lor, multe din medicamentele ce vor fi recomandate pacientului post-transplant se pot complica cu apariţia supraponderabilităţii. În perioada de recuperare, pacienţii pot incerca exerciţii fizice uşoare, care doar să le asigure mişcarea suplimentară, cum ar fi: yoga, mersul pe jos sau pot chiar să realizeze un program zilnic de exerciţii de fitness de intensitate moderată.

Mese regulate şi dieta sănătoasă
Dieta poate ajuta foarte mult la păstrarea sănătăţii, menţinerea în formă bună, menţinerea în valori normale a tensiunii arteriale, a lipidelor sangvine, a glicemiei. O dietă bogată în fructe şi legume pline de vitamine poate să sporească energia organismului şi asigura rezistenţă împotriva bolilor. Dacă dieta este nepotrivită, medicul poate face anumite recomandări pentru renunţarea la alimentele grase, bogate în glucide şi lipide, sau în sodiu. În vederea contracarării efectelor adverse ale glucocorticoizilor, pacienţii trebuie să adopte o dietă bogată în calciu şi vitamina D pentru prevenirea osteoporosei şi respectiv, a fracturilor pe os patologic, tasări vertebrale, etc.

Igiena dentară
Pacientii trebuie să-şi anunţe şi medicul dentist despre transplant: într-o astfel de situaţie trebuie să se ia precauţii speciale, atunci când este nevoie de intervenţii stomatologice. Este întotdeauna bine de a păstra o igienă dentară cât mai corecta, însa acest aspect devine chiar mai important după transplant. Pacienţii trebuie avertizaţi de faptul, că multe din medicamentele folosite pentru efectele imunosupresoare au reacţii adverse manifestate la nivelul gingiilor şi dinţilor.

Evitarea persoanelor bolnave, infectate, evitarea aglomeraţiilor
Datorită tratamentului imunosupresor, pacienţii au un sistem imun incapabil să facă faţă unor agenţi patogeni din mediu. De aceea, este necesar să se înţeleagă faptul, că după transplant, mai mult ca niciodată, trebuie să se ferească de boli infecţioase, să evite traumatismele, şi în general, sa fie cât mai preocupaţi de sănătatea lor. (Comunicat de presă)

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment