Vorbind despre infecţiile micotice, de obicei avem în vedere infecţia cu ciuperca Candida albicans. Cu toţii avem în organism colonii ale acestui, de obicei, inofensiv blastomicet, care se găseşte în tractul digestiv (la femei şi în filiera genitală). Ciuperca se comportă paşnic până când împrejurările îi permit să se răscoale.
Asemenea împrejurări iau naştere în următoarele cazuri: după un tratament cu antibiotice, când se distrug toate bacteriile concurente, după o infecţie serioasă, care atrage asupra sa toate forţele sistemului imunitar şi în cazul diabetului sau al bolilor care distrug sistemul imunitar (ca SIDA, de exemplu).
Astfel, blastomicetul, având condiţiile propice dezvoltării, creşte până când devine un organism care ne afectează sănătatea. În cavitatea bucală el provoacă maladia numită „mărgăritărel", în cazul căreia pe suprafaţa interioară a obrajilor, buzelor şi faringelui se formează depuneri albicioase. La sugari ciuperca se dezvoltă atunci când scutecele ude sau murdare stau prea mult în contact cu pielea copilului, provocând erupţii.
În cazul femeilor, tratamentul cu antibiotice poate avea drept consecinţă distrugerea bacteriilor utile din căile genitale, creând posibilitatea înmulţirii blastomicetului, care provoacă secreţii de culoare albă şi prurit în regiunea vaginului.
Alimentaţia corect alcătuită are o deosebită importanţă, întrucât ea nu numai că exclude produsele şi substanţele nocive, ci şi asigură sistemului imunitar tot ceea ce îi trebuie pentru activitatea lui de prevenire a înmulţirii excesive a blastomicetului. 30% din cantitatea de calorii consumate trebuie să fie obţinută din proteinele produselor slabe.
Încă 40% din calorii trebuie să le obţineţi din fructe şi legume, care conţin cantităţi neînsemnate de amidon. Limitaţi consumul produselor cu conţinut bogat în amidon, ca porumbul, cartofii şi grâul. Dacă aveţi predispoziţie pentru infecţiile micotice, este de dorit să excludeţi din alimentaţie produsele care conţin drojdie, adică pâinea, berea, caşcavalurile. Celelalte 30% din calorii se obţin din uleiurile preparate prin metoda presării la rece (vreo 20%) şi grăsimi saturate (aproximativ 10%).
Unele persoane care suferă în mod frecvent de infecţii micotice prezintă şi deficitul acidului folic. Administraţi 2 mg de acid folic pe zi şi, de asemenea, 50 mg de vitamine B-complex.
Insuficienţa fierului măreşte riscul infecţiilor micotice recidivante. În cazul deficitului real, preparatele de fier vă pot ajuta. Dar, întrucât excesul de fier este nociv, vă sfătuim ca, înainte de a începe administrarea lui, să vă adresaţi medicului pentru analizele sângelui şi stabilirea precisă a cantităţii de fier din organism.
Deficitul seleniului poate contribui la dezvoltarea infecţiilor micotice. Administraţi zilnic 100 mcg de seleniu.
În cazul deficitului de zinc, de asemenea, creşte riscul îmbolnăvirii pentru că, în acest caz, sistemul imunitar este slăbit. Administraţi zilnic 20 mg de zinc sub formă complexă (aspartat sau picolinat). Fiţi atenţi: consumul zincului sub formă ionică poate contribui la apariţia deficitului altor microelemente, de exemplu al cuprului, din cauza asimilării concurente în intestine. Utilizarea formelor complexe previne o astfel de concurenţă şi asigură asimilarea adecvată a tuturor microelementelor.
Reglând consumul de acizi graşi esenţiali, puteţi mări rezistenţa organismului la infecţii micotice. Prostaglandinele „bune" cresc stabilitatea faţă de infecţiile micotice. Adăugaţi la combinaţia de bază a macrocomponenţilor acid linoleic şi untură de peşte, în proporţia 1:4. Acest supliment trebuie administrat în 1-3 prize pe zi. Poliena conţine deja acid linoleic şi untură de peşte în proporţia necesară.
Dacă nu puteţi face rost de polienă, procuraţi din farmaciile naturiste ulei enoteric, care conţine acid linoleic, şi untură de peşte. Ar fi bine să combinaţi 500 mg de ulei enoteric, 100 mg de untură de peşte şi 200 UI de vitamina E. Administraţi această combinaţie de 1-3 ori pe zi.
În atenţia bolnavilor de diabet: untura de peşte poate fi cauza schimbărilor neaşteptate ale nivelului zahărului în sânge la unii diabetici. Urmăriţi cu atenţie nivelul zahărului în sânge, când consumaţi untura de peşte şi întrerupeţi tratamentul, dacă nivelul zahărului devine dificil de controlat.
Consumul cantităţilor mari de zahăr stimulează dezvoltarea blastomicetului în intestine. Eliminaţi sau limitaţi cât mai mult consumul zahărului, de toate tipurile, şi al produselor care îl conţin.