Studiile arată că circa 35% din numărul bărbaților de peste 50 de ani suferă de prostatită cronică și circa 50% din bărbați au avut sau vor avea prostatită la un anumit moment al vieții. Spre deosebire de cancerul de prostată sau adenom, prostatitele apar la adulții tineri, în jurul vârstei de 40 de ani.

Date generale
Prostatitele sunt acute și cronice, infecțioase sau inflamatorii. De obicei, prostatitele acute bacteriene își au sursa într-o infecție uretrală sau vezicală tratată necorespunzător sau în germenii de la nivelul intestinului gros, care ajung aici pe cale limfatică sau sangvină și generează o infecție cronică.

Prostatitele cronice inflamatorii (fără un factor infecțios recunoscut) se produc cel mai deseori prin iritarea la nivel local produsă de urină, care trece din vezică în prostată în anumite condiții: dacă vezica nu e golită destul de des și poate genera o presiune constantă, dacă se fac eforturi fizice cu vezica plină (de exemplu, ridicare de greutăți), dacă se practică ciclismul în mod intensiv pe o sa incomodă, dacă este prezent un cateter pentru golirea vezicii.

Debutul
Prostatitele acute au un început brusc, cu febră mare, frisoane, stare generală de rău. Este prezentă o durere vie, localizată perineal, în partea de jos a spatelui sau scrotal, la care se adaugă dificultăți la urinare (senzația de durere sau arsură, urinări dese, nevoia stringentă de a urina, imposibilitatea de a goli complet vezica), prezența sângelui în urină și ejaculări dureroase.

Simtomele
Prostatitele cronice încep lent, simptomele generale nu sunt violente, febra este mai mică, dar simptomele urinare sunt evidente (durerea perineală la nivelul spatelui sau în partea de jos a abdomenului, urinări dureroase, dese, dificile și ineficiente, mărirea frecventei urinărilor nocturne, micșorarea jetului urinar, dificultăți în a începe urinarea și senzația de golire incompletă), ejaculări dureroase și prezența de sânge în urină și lichidul spermatic. În evoluția bolii sunt prezente perioade mai bune și altele mai severe. Însă peste un timp se produc infecții urinare repetate, afectarea fertilității și a funcției renale, precum și o micșorare a calității vieții pacientului.

Diagnostic
Diagnosticul se pune în urma consultului urologic, care include și o examinare a prostatei prin tușeu rectal. Prostata este situată în fața rectului, așa că poate fi palpată la acest nivel, fiind percepute dimensiunile, consistența, sensibilitatea. Se mai face un examen de urină, urocultură și examen de sânge pentru a aprecia natura germenului, dimensiunile infecției, funcția renală și un examen ecografic.

Sfaturi
Se recomandă în timpul tratamentului repaus la pat, hidratare suficientă, cu 2 - 3 litri pe zi, pentru a menține o diureză eficientă, aplicarea de căldură locală, laxative ușoare pentru facilitarea tranzitului intestinal (durerile sunt exacerbate în timpul defecației).

Se interzice hrana condimentată, cafeaua și alcoolul. Este important ca în prostatita cronică bolnavul să-și golească vezica la intervale regulate. Un efect benefic îl au băile calde în jumătatea inferioară a corpului și alte procedee medicale recomandate de medic. Uneori se indică medicamente care scad nivelul hormonal în prostată.

Tratamentul se începe cât mai repede posibil. Dacă tabloul infecțios este grav, terapia va începe, în spital, cu antibiotice administrate intravenos. Apoi se continuă tratamentul cu antibiotice pe cale orală. El durează 2 - 3 săptămâni în prostatita acută și 6 - 10 săptămâni în cea cronică. Este important ca pacientul să urmeze tratamentul corect pe toată perioada indicată și să vină la control asa cum a fost programat, pentru a evita recăderile. La terapia cu antibiotic se pot adăuga relaxante musculare, antialgice și antiinflamatoare.