Născută la Chişinău, la 6 februarie 1930 (1930-2007), într-o familie modestă de slujbaşi: tata - maşinist-mecanic, mama - asistentă medicală a chirurgului cu renume Sârbulescu.

Voia soartei, maternitatea şi locul de lucru al mamei în viitor vor deveni sediul clinicii, unde va activa pedagogul, clinicistul şi savantul Larisa Iacunin până în ultimele zile ale vieţii sale.

Necătând la schimbarea frecventă a traiului şi a şcolilor, a limbilor de studii (Constanţa, Rostov, Stalingrad, Enghels), cauzate de război şi necesităţile de serviciu al părinţilor, calitatea studiilor nu a fost ştirbită. Finisează şcoala feroviară din Chişinău şi ulterior, în 1952, - cu „Diplomă de menţiune”, Institutul de Medicină din Chişinău, după care a urmat un lucru de chirurg ortoped-traumatolog de 55 de ani.

Acest lucru a fost permanent o perfecţionare şi o ascensiune pe treptele profesioniste: secundariat clinic, medic-şef al spitalului raional Râşcani şi şef secţie Chirurgie. Din 1957 este angajată în secţia Chirurgie a Spitalului Republican, iar din 1959 va sta în fruntea unei secţii specializate, de profil nou pentru medicina Moldovei - prima secţie Traumatologie cu 40 de paturi; acea secţie de la care, deja peste 35 de ani, vor proveni 3 catedre universitare, 12 doctori habilitaţi, peste 25 de doctori în medicină.

Larisa Iacunin devine specialistul principal al Ministerului Sănătăţii din RSSM, în 1962 susţine teza de doctor (candidat, pe atunci) în medicină: „Plastia defectelor dura mater cu plăci speciale”, sub conducerea profesorilor N. Gladârevski şi N. Kuzneţov.

În perioada anilor 1964-1967 îşi perfecţionează studiile la Institutul de Perfecţionare a medicilor din Harkov, Ukraina, unde a conlucrat cu aşa somităţi, ca profesorii N. Novacenko şi A. Korj. Din 1967 este reîntoarsă în Chişinău, angajată deja la Spitalul de Traumatologie, Ortopedie şi Protezare, mai apoi - la catedra Traumatologie, Ortopedie şi Chirurgie în Campanie, unde ca şefi i-a avut pe N. Gheorghiu, N. Testemiţanu, S. Stamatin.

Treptat a acumulat o experienţă bogată clinică, revărsată în teza de doctor habilitat, susţinută la Moscova: „Aloosteoplastia defectelor mari ale oaselor tubulare după traumatisme şi osteomielite”. Din 1984 ocupă funcţia de profesor universitar al catedrei. A fost autor şi coautor a peste 170 de publicaţii ştiinţifice, peste 30 de raţionalizări.

Larisa Iacunin a contribuit activ la deschiderea secţiilor specializate în oraşele şi raioanele republicii: Tiraspol, Cahul, Râbniţa, Orhei, Bender, Saharna; a Spitalului de Urgenţe din Chişinău. A fost destul de valoros aportul L. Iacunin în convocarea tuturor forurilor ştiinţifice de specialitate din Moldova, iar legăturile prieteneşti şi profesioniste au servit ca o punte de colaborare cu specialiştii altor republici şi ţări, fapt pentru care profesorul Larisa Iacunin a fost aleasă membru de onoare a Asociaţiei Traumatologilor-Ortopezi din Republica Moldova.

Generaţii de medici au crescut sub bagheta talentului pedagogic al Larisei Iacunin, mulţi dintre ei au ales aceeaşi specialitate, fiind entuziasmaţi de acest exemplu personal. Dar totdeauna a fost acea „doamnă de fier" în specialitate, pe care o caracterizau responsabilitatea, exigenţa, perspecacitatea.

Viaţa profesorului universitar Larisa Iacunin a fost răpită de o boală nemiloasă la 2 august 2007. (Oleg Pulbere, dr., conferenţiar, Preşedintele Asociaţiei Traumatologilor-Ortopezi din Republica Moldova)