A vorbi despre o personalitate, a scrie despre meritele şi faptele sale este o datorie a celora care au fost martorii vieţii acestei personalităţi. Brazdele adânci ale muncii pline de abnegaţie dau roade frumoase, de care se pot bucura cei din preajmă.

Născut într-o familie de ţărani, Moroşanu Ion şi Moroşanu Elizaveta, din satul Sevirova, r-ul Floreşti, la 1 septembrie 1948, Mihai Moroşanu a parcurs 6 decenii ale vieţii cu un devotament mare pentru neam, pentru colegi şi prieteni, pentru sarcinile şi responsabilităţile puse pe seama lui. Rămâne orfan la doar 2 ani, crescând alături de mama sa, la care ţine mult şi astăzi.

Absolveşte cu menţiune, în anul 1963, şcoala generală (8 clase) din satul natal. Între 1963 şi 1966 îşi continuă studiile (11 clase) la şcoala medie din satul Bujor, r-ul Hânceşti, pe care o absolveşte cu medalie de aur. Susţinând doar un examen de înmatriculare (la fizică) la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău, devine student al acestei instituţii de învăţământ superior.

În anii de studenţie, alături de alţi colegi (Aurel Grosu, Andrian Tănase, Valerii Rotaru), înfiinţează primul ansamblu de muzică uşoară al Institutului, al cărui solist a fost. De asemenea, s-a manifestat ca un activist al facultăţii.

În anul 1972 absolveşte Institutul cu diplomă roşie (menţiune) şi este înrolat, împreună cu alţi 40 de colegi, în rândurile Armatei Sovietice. Din 1973 până în 1975 a îndeplinit funcţia de şef al serviciului medical al unui regiment de artilerie din or. Kaliningrad, Rusia.

Rezultatele activităţii medicale printre ostaşii Armatei Sovietice au fost menţionate de nenumărate ori de comandanţi. În perioada 1975 - martie 1977, după demobilizare, activează ca terapeut de sector la policlinica nr. 2 din or. Bălţi. Doar într-un an şi jumătate de activitate a reuşit să cucerească respectul şi preţuirea pacienţilor, rudelor lor şi colegilor din spital.

În martie 1977 este numit medic-şef al Dispensarului psihoneurologic din or. Bălţi, unde activează până în octombrie 1985. În cei 8 ani de gestionare a Serviciului psihoneurologic a înfiinţat, organizat şi dirijat serviciul narcologic al or. Bălţi, a ridicat performanţa colectivului; a implementat psihoterapia în tratamentul nevrozelor, alcoolismului.

Tot atunci şi-a început activitatea ştiinţifică, publicând primele articole în anul 1981. Pentru rezultate remarcabile, în 1982 a fost menţionat cu insigna Eminent al ocrotirii sănătăţii din UR5S, cu alte distincţii de stat, diplome şi premii. Datorită succeselor obţinute, în octombrie 1985 este promovat în funcţia de medic-şef a Dispensarului narcologic republican nou-fondat.

Începând cu anul 1986, organizează dispensarele narcologice din or. Bălţi, Bender şi Tiraspol, spitalele din Dermendji, Pavlovca, Suruceni. Continuă activitatea ştiinţifică prin publicarea articolelor şi tezelor în diferite reviste de specialitate unionale.

În octombrie 1992, este numit viceministru al sănătăţii al RM, iar în decembrie 1993 - în funcţia de director general al Asociaţiei Curativ-Sanatoriale pe lângă Cancelaria de stat a RM, structură nou-fondată, la cerinţele vremii, pentru protejarea patrimoniului structurilor medicale aflate pe teritoriul Ucrainei. Pe parcursul a 3 ani a organizat 4 foruri ştiinţifice internaţionale în cadrul ACS a RM., a publicat peste 15 lucrări ştiinţifice, a îmbunătăţit baza tehnico-materială a celor 8 instituţii medicale din subordine, a implementat noi forme şi metode de lucru, de management, de activitate economică a structurii pe care a condus-o.

În 1997 susţine teza de doctor în medicină, sub conducerea eminentului om de ştiinţă, academicianului, profesorului universitar, d.h.m. Eugen Popuşoi. Din 1998 până în 2002 activează în funcţia de vicerector, director al Departamentului Medicină la ULIM, perioadă în care a iniţiat deschiderea Facultăţii de psihologie, a introdus noi forme de lucru, a îmbunătăţit managementul Departamentului.

Din septembrie 2002 activează în cadrul USMF N. Testemiţanum funcţia de conferenţiar universitar la Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în Medicină. Pe parcursul ultimilor 6 ani a dezvoltat o fructuoasă activitate ştiinţifică, didactică şi organizatorică în cadrul catedrei. Are publicate circa 90 de lucrări ştiinţifice, inclusiv o monografie, un îndrumar metodic şi peste 40 de articole în reviste şi culegeri de materiale la diverse foruri ştiinţifice.

M. Moroşanu este o personalitate erudită, cu calităţi profesionale deosebite, cu o mare putere de convingere, are poziţii proprii pe care le poate argumenta, cunoaşte bine psihologia, deţine calităţi carismatice de organizator, având o logică temeinică, iniţiativă şi creativitate. De asemenea, este un pedagog iscusit, ţine prelegeri şi duce lecţii practice la un nivel înalt, este exigent şi corect. Se bucură de autoritate bine meritată printre studenţi şi colegi. (Constantin Eţco)