Compoziţia chimică a solului este foarte variată şi cuprinde aproape toate substanţele chimice, minerale, organice cunoscute. Partea minerală a solului este determinată de originea lui. În compoziţia solurilor nisipoase intră compuşii siliciului (SiO2), a celor calcaroase-compuşii calciului (CaO), celor lutoase - compuşii aluminiului (Al203). Partea organică a solului este alcătuită din resturile lumii animale şi celei vegetale.

Substanţele minerale sunt acumulate în solul unor localităţi în cantităţi mari, sute de mg/kg sol (macroelemente), de exemplu siliciul, aluminiul, calciul, fierul, magneziu!, potasiul etc. Altele sunt prezente în concentraţii mai mici, de regulă, mg/kg sol (microelemente), cum sunt: iodul, fluorul, bromul, cobaltul, manganul, cuprul, molibdenul, cromul etc.

Importanţa substanţelor minerale din sol depinde de interrelaţiile care au loc între sol şi factorii de mediu. O mare parte din substanţele minerale din sol trec în apă şi în plantele vegetale, care, la rândul lor, servesc drept alimente pentru animale. Apa şi alimentele vegetale şi animale asigură cantitatea de substanţe minerale pentru organism.

Solurile sărace în elemente minerale vor aduce o cantitate insuficientă a acestora pentru organism şi ca urmare vor apărea dereglări fiziologice, iar în unele cazuri maladii specifice. Aceste afecţiuni sunt cunoscute sub denumirea de "endemii geochimice'' (guşa endemică, caria dentară ş.a.).

Solurile bogate în substanţe minerale aduc o cantitate de surplus al acestora care de asemenea duc la afecţiuni nefavorabile (fluoroza ş.a.).