Analiza fizico-chimică a apei potabile urmăreşte determinarea componenţilor naturali ai apei, precum şi ai celor proveniţi prin poluare. Controlul calităţii apei potabile se poate face prin analize curente, complete sau speciale, în funcţie de scopul urmărit.

Analizele curente cuprind un număr redus de investigaţii, în special indicatorii fizico-chimici de poluare recentă, indicatorii determinaţi de cele mai multe ori în analizele curente sunt: oxidabilitatea (consumul chimic de oxigen), amoniacul, nitriţii, nitraţii şi clorul rezidual.

Indicatorii de poluare sunt substanţele chimice a căror prezenţă în apă indică poluarea apei cu microorganisme patogene sau potenţial patogene. Materia organică sau de descompunere (amoniac, nitriţi) sunt însoţite, de obicei, de floră microbiană, a cărei densitate creşte proporţional cu conţinutul de substanţe azotoase din apă. Prezenţa lor peste valorile permise limitează consumarea apei.

Analizele curente se efectuează la intervale scurte, în funcţie de mărimea colectivităţii şi de natura sursei prevăzute de legislaţia sanitară.

Analizele complete cuprind determinări privind o gamă mai largă de indicatori. Ele se efectuează mai rar (lunar, trimestrial) şi se practică în expertiza tehnico-sanitară a diferitelor surse de apă. Indicatorii determinaţi sunt cei din analiza curentă şi, în plus, reziduul fix, sulfaţii, pH-ul, calciul, manganul, fierul, iodul, clorurile, duritatea, proprietăţile organoleptice.

Analizele speciale se execută în situaţii speciale de poluare şi presupun depistarea unor substanţe care, în mod obişnuit, nu se găsesc în apă, dar care ajung prin penetrare continuă sau accidentală. Alteori analizele speciale vizează identificarea substanţelor care, de regulă, sunt prezente în apă în concentraţii mici şi care nu sunt nocive pentru organism, dar care uneori pot avea concentraţii care generează efecte toxice, tumorale etc.

Cel mai frecvent se depistează pesticide, detergenţi, plumb, nitraţi, fluor etc. Prezenţa acestor substanţe în apă semnalează un risc de îmbolnăvire pentru populaţia consumatoare, cu atât mai mare, cu cât concentraţiile lor sunt mai crescute.