Clorurile se întâlnesc în toate apele naturale, nimerind în ele din sol. Dar clorurile pot nimeri în sursa de apă şi cu apele reziduale. E important să ştim nu cantitatea absolută a clorurilor, ci schimbarea lor în dinamică. Dacă pentru sursa de apă dată e caracteristic conţinutul clorurilor în cantitate de 10 mg/l, iar în anumite zile el se măreşte până la 50 sau 100 mg/l, atunci e clar că clorurile au pătruns cu apele reziduale.

După STAS în apă se pot afla nu mai mult de 350 mg/l cloruri, deoarece majoritatea oamenilor simt gustul sărat al apei, când conţinutul clorurilor e mai mare de 350 mg/l. Deci, factorul de limitare a clorurilor este gustul.

Determinarea clorurilor poate fi cantitativă şi calitativă.

Determinarea calitativă
Clorurile se sedimentează cu ajutorul nitratului de argint, formând un precipitat alb de clorură de argint.

Determinarea cantitativă
Metoda este bazată pe reacţia depunerii clorurilor cu azotatul de argint în prezenţa indicatorului de bicromat de kaliu, care unindu-se cu surplusul de azotat de argint condiţionează trecerea coloraţiei galbene ca lămâia în roşu-cărămiziu ce indică sfârşitul titrării.