Febra tifoidă şi paratifoidă
Agentul patogen al febrei tifoide S. typhi şi al febrei paratifoide S. paratyphi sunt viabili în apă timp de mai multe săptămâni. După L.V.Gromaşevski b. tific şi paratific îşi păstrează viabilitatea 4-10 zile în apele curgătoare, ceea ce ar echivala cu 300 km parcurşi cu o viteză medie de 1 m/sec; 30 zile în apă de profunzime; până la 4 săptămâni în apele stătătoare; până la câteva luni în nămolul fântânilor şi iazurilor; iar în apele de canal durata de supravieţuire ar fi de 6-12 zile. În gheaţă b.tific poate supravieţui 2-3 luni de zile, în apele minerale circa 5 zile, iar în apa de mare 4-9 zile.

Calea hidrică reprezintă calea principală de transmitere a bolilor intestinale în general şi a febrei tifoide în special. Se apreciază că până la 60% din totalul de febră tifoidă dintr-un teritoriu pot fi de origine hidrică.

Prin folosirea apei contaminate în scopuri menajere (spălatul veselei, legumelor, rufelor etc.) prin spălat ca şi prin folosirea gheţii naturale sau preparate dintr-o apă contaminată, utilizată în întreprinderile pentru prepararea şi conservarea produselor alimentare se pot de asemenea transmite infecţii tifoparatifice. Caracteristicile unei epidemii de febră tifoidă sunt apariţia ei explozivă şi durata mai mare în comparaţie cu epidemiile transmise prin alimente.

Dizenteria bacilară
Agenţii patogeni ai dizenteriei bacilare sunt puţin rezistenţi în mediu. Bacilul dizenteric are o viabilitate redusă în apa de conductă; în apa de râu supra-vieţuieşte 2-3 zile, în apa de fântână - până la 6 zile, iar în apa fiartă şi contaminată ulterior (deci în absenţa florei microbiene concurente) - până la două săptămâni (D.T.Boldârev).

Bacilii Flexner şi Soney supravieţuiesc în apă aproximativ de două ori mai mult decât bacilii Shiga, iar în apa fiartă si contaminată ulterior - până la 2-3 luni. Speciile de shigelle care circulă mai frecvent în prezent (Shigella, Flexneri), se pot menţine viabile timp mai îndelungat în apă, mai ales la temperaturi scăzute, când flora saprofită concurentă este in mare parte inhibată.

În raport cu particularităţile calitative ale apei - temperatura, gradul de aeraţie şi insolaţie - ca şi cu unii factori biologici (prezenţa bacteriofagilor specifici, a protozoarelor etc), shigellele trăiesc în apă 5-38 zile. Epidemiile hidrice de dizenterie, ca şi cele de febră tifoidă, pot fi cauzate prin contaminarea apei furnizate de instalaţiile centrale sau a apei de fântână; consumul de apă de suprafaţă netratată sau insuficient tratată; folosirea apei din recipiente în care apa s-a transportat ori menţinut în condiţii necorespunzătoare etc.

Întrucât apele curgătoare sunt folosite sistematic atât pentru îndepărtarea apelor reziduale, cât şi pentru aprovizionarea cu apă de băut, în cazul deversărilor de ape reziduale insuficient tratate şi dezinfectate, la fel şi în cazul prelucrării nesatisfăcătoare a apelor de suprafaţă în scop potabil, pot apare focare epidemice de febră tifoidă şi dizenterie de-a lungul acestor cursuri de apă, sau în centrele populate aprovizionate de instalaţiile respective.