Construcţia şi amenajarea corectă a instalaţiilor de captare a apei asigură nu numai eficacitatea şi siguranţa instalaţiilor, comoditatea utilizării lor, dar şi protecţia apei contra poluării.

Cele mai răspândite instalaţii pentru captarea apei în centrele populate sunt fântânile tubulare şi de mină cu diversă construcţie şi adâncime, de asemenea şi cişmelele.

Cerinţe igienice la construcţia fântânilor de mină
Fântânile de mină sunt destinate pentru obţinerea apelor subterane din primul de la suprafaţă strat acvifer fără presiune. Astfel de fântână prezintă o mină de formă cilindrică sau pătrată, ce constă dintr-un colac, mina propriu-zisă şi partea recipientă a apei.

Colacul serveşte pentru protecţia fântânii contra poluării şi pentru supravegherea, refularea şi captarea apei şi trebuie să se afle cu cel puţin 0,7-0,8 m mai sus de suprafaţa solului.

Colacul fântânii trebuie să fie din beton armat, gaura de acces trebuie să aibă capac pentru închidere şi să fie înzestrat cu acoperiş. Fântâna trebuie să aibă acoperiş protector.

În jurul minei la 2 m adâncime şi 1 m lăţime trebuie să se facă un ecran de argilă bine bătătorită, care nu admite pătrunderea apelor atmosferice şi de suprafaţă. Suprafaţa solului în jurul fântânii se asfaltează sau se betonează la o rază de 2 m, asigurând o înclinaţie de 0,1 m de la fântână spre părţile laterale. Alături de colacul fântânii se fixează o bancă pentru găleţi. În jurul fântânii la o rază de cel puţin 2 m, se face un gard, pentru a preveni accesul animalelor.

Mina serveşte pentru trecerea dispozitivelor (găleţi, cupe), de asemenea în anumite cazuri şi pentru amplasarea mecanismelor de scoatere a apei. Pereţii minei trebuie să fie etanşaţi şi să izoleze bine fântâna pentru prevenirea pătrunderii în ea a apelor meteorice şi a apelor din straturile superficiale ale solului.

Pereţii fântânilor se fac în primul rând din inele din beton armat sau beton. În lipsa lor se admite folosirea pietrei, cărămizii. Piatra (cărămida) pentru pereţii fântânii trebuie să fie dură, fără fisuri, să nu coloreze apa. La construirea pereţilor din piatră sau din inele de beton, sau beton armat se utilizează mortarul de ciment (ciment de marcă superioară, care nu conţine impurităţi). Utilizarea altor materiale pentru construcţia pereţilor se efectuează cu autorizarea serviciului igienic teritorial.

Partea fântânii recipientă pentru apă serveşte pentru afluxul şi acumularea apelor freatice. Ea trebuie adâncită în stratul acvifer pentru o acumulare mai bună a apei şi majorarea debitului. Pentru asigurarea unui flux mai mare al apei în fântână, partea de jos a pereţilor ei poate avea orificii speciale sau poate fi amenajată sub formă de cort.

Pentru prevenirea impurificării fântânii contra curenţilor ascendenţi şi a apelor freatice, apariţiei turbidităţii în apă şi pentru simplificarea curăţirii apei, la fundul fântânii trebuie să se facă un filtru din nisip măşcat, prundiş măşcat sau pietriş cu grosimea stratului de 20-30 cm.

Pentru coborârea în fântână m timpul reparaţiei şi curăţirii, în pereţii ei trebuie să fie montate scoabe metalice situate în ordine de tablă de şah la distanţa de 30 cm una de alta.

Scoaterea apei din fântânile de mină se efectuează cu ajutorul diferitelor dispozitive şi mecanisme. Cea mai accesibilă, din punct de vedere igienic, este utilizarea pompelor de diverse construcţii (manuale, electrice). În cazul imposibilităţii echipării fântânii cu pompă, se admite instalarea vârtejului cu roată pentru una sau două găleţi, cumpenei cu găleată publică bine fixată ş.a. (Regulamentul igienic aprobat de Ministerul Sănătăţii al RM la 23 februarie 1996)