Acţiunea complexă a vremii asupra organismului uman poate fi de următoarele tipuri: optimă, excitantă şi acută (N.F.Galanin).

Vremea optimă este considerată aceea care influenţează favorabil, producând buna dispoziţie şi are o acţiune menajantă asupra organismului. Asemenea tip de vreme se caracterizează prin menţinerea relativ uniformă a elementelor meteorologice: umiditate moderată, viteză relativ mică de mişcare a aerului, zile senine, când temperatura medie diurnă nu oscilează cu mai mult de 2°C, iar presiunea - cu mai mult de 4 milibari.

Vremea excitantă cuprinde complexul vremii în care unul sau mai multe din elementele meteorologice deviază de la valorile optime. Această vreme, deşi este în fond însorită, are adeseori un cer mohorât, timpul e uscat, umiditatea ridicându-se până la 90% umiditate relativă, oscilaţia temperaturii medii a zilei poate fi până la 4°C, a presiunii barometrice până la 8 milibari, iar mişcarea aerului până la 9 m/sec.

Vremea acută reprezintă complexul vremii cu modificări accentuate ale elementelor meteorologice, când oscilaţiile termice depăşesc 4°C, ale presiunii atmosferice - 8 milibari, iar viteza de mişcare a aerului e mai mare de 9 m/sec.

Fireşte, nu valorile absolute ale elementelor meteorologice sunt caracteristicile unui sau altui tip de vreme, ci schimbarea proprietăţilor, diferenţa care poate determina variaţia neperiodică a excitanţilor climatici ce acţionează inoportun asupra organismului. Acest complex de vreme modificat determină acţiunea tipului de vreme şi climă asupra organismului şi reacţia acestuia.