Apele de suprafaţă sunt formate de precipitaţiile ce se scurg de pe pantele naturale în pâraie, bazine de apă, râuri si lacuri. Parţial ele pot fi alimentate şi de ape subterane.

Proprietăţile generale ale surselor superficiale sunt mineralizarea joasă, cantitatea mărită de substanţe în suspensie, nivelul înalt de impurificare microbiană, variaţia consumului de apă în funcţie de anotimp şi de condiţiile meteorologice. Impurificarca intensă a acestor ape se poate produce în urma evacuării apelor reziduale, de la navigaţie şi din alte cauze.

Apele stătătoare sau cele cu curs slab se caracterizează prin dezvoltarea în masă a algelor. În urma pieirii algelor se înrăutăţesc proprietăţile organoleptice ale apei. Toate sursele de apă superficială se caracterizează prin calitate instabilă a apei care depinde de anotimp şi chiar de vreme, de exemplu după ploaie.

Proprietăţile apei de suprafaţă nu permit a o folosi în formă naturală, ci doar după tratarea ei preventivă în scopul limpezirii şi dezinfectării.

La alegerea surselor de apă este necesar, prin cercetări minuţioase prealabile, a stabili:

• dacă nu există posibilitatea ca în anumite situaţii să se producă infiltraţii poluante din afară în sursă;
• dacă mijloacele de extracţie nu produc poluarea sursei prin manipularea lor obişnuită;
• dacă nu există în jurul sursei focare de poluare;
• dacă nu există la locuitorii ce trăiesc pe suprafaţa din care sunt posibile infiltraţiile în sursă cazuri de boli contagioase ce se pot transmite prin apă.