Poluarea biologică a surselor de apă, cunoscută de mult timp, dispune de metode de control şi supraveghere eficiente. Practic însă fenomenul rămâne în continuare nerezolvat. Factorii care condiţionează poluarea biologică a apei sunt noi, ecosociali care acţionează în asociere cu condiţiile igienico-sanitare ale mediului.
Aceşti factori, de natură ecosociologică, au apărut datorită noilor relaţii între om şi mediul său ambiant, şi anume:
1. Dezvoltarea relaţiilor internaţionale pe baze economice, sociale, culturale, turism, care au drept urmare intensificarea circulaţiei umane pe plan mondial.
2. Intensificarea comerţului internaţional cu produse alimentare, mijloc posibil de transmitere a unor agenţi biologici.
3. Dezvoltarea crescândă a marilor ferme zootehnice.
4. Poluarea chimică a apei, care modifică caracterele de rezistenţă a agenţilor biologici în mediu.
5. Terapia cu antibiotice.
Toate aceste procese au favorizat importul, distribuţia şi supravieţuirea agenţilor biologici care au posibilitatea de a contamina toate sursele de apă:
- - straturile subterane;
- - apele de suprafaţă curgătoare sau stătătoare;
- - instalaţiile de aprovizionare cu apă;
- - sistemele de distribuire.
În cadrul patologiei hidrice, un loc important îl ocupă patologia infecţioasă. Rolul apei în transmiterea bolilor infecţioase este cunoscut de multă vreme, chiar înainte de descoperirea agenţilor infecţioşi ai diferitelor boli. O dată cu dezvoltarea microbiologiei moderne însă germenii patogeni ai unui număr mare de afecţiuni au fost depistaţi în apă, confirmând o dată în plus rolul apei în transmiterea acestor boli.
Pentru apariţia unei maladii hidrice sunt necesare trei condiţii, şi anume: existenţa unui eliminator de germeni, viabilitatea în apă a germenilor patogeni în timp suficient pentru producerea bolii şi existenţa unei populaţii receptive.
Bolile infecţioase transmise prin apă pot avea mai multe forme de manifestare în funcţie de:
- - numărul de îmbolnăviri;
- - tipul şi modul de apariţie;
- - agenţii patogeni etc.