Fântânile tubulare sunt destinate pentru obţinerea apelor subterane clin straturile acvifere, aflate la diversa adâncime: de la adâncimi mici (până la 8 m), până la cele profunde (100 m şi mai mult). Fântânile tubulare constau din ţevi numite burlane de tubaj cu diametrul diferit, pompă şi filtru. Se folosesc numai ţevi admise pentru alimentarea cu apă.

Fântânile tubulare cu diametrul mic (abisiniene) pot fi de uz individual şi public; cele adânci (fântânile arteziene), de regulă, sunt de folosinţă publică.

La amenajarea fântânilor tubulare (filtre, grile de protecţie, piesele pompelor ş.a.) trebuie folosite materiale incluse în “Lista materialelor, reagenţilor şi instalaţiilor de tratare de dimensiuni mici, admise de Serviciul de Stat de Igienă şi Epidemiologie pentru aplicare în practica alimentării cu apă potabilă (1992)”.

Partea exterioară a fântânii tubulare trebuie să se înalţe mai sus de suprafaţa solului la 0,8-1,0 m, să fie închisă ermetic, să aibă ţeavă de deversare, înzestrată cu un cârlig pentru atârnarea găleţii. Pe perimetrul fântânii solul se bătătoreşte, după posibilitate se asfaltează, se asigură o scurgere spre exterior şi o bancă pentru găleţi.

Scoaterea apei din fântâna tubulară se efectuează cu ajutorul pompelor manuale sau electrice. (Regulamentul igienic aprobat de Ministerul Sănătăţii al RM la 23 februarie 1996)