În 1798, un pastor englez, anonim până atunci, a publicat o carte care s-a bucurat de un interes deosebit, intitulată "Un eseu asupra legii populaţiei şi a felului în care afectează viitoarea evoluţie calitativă a societăţii".

Malthus (1766-1834) pornea de la teza potrivit căreia evoluţia numerică a populaţiei tinde să depăşească posibilităţile de hrană ale omenirii. Iniţial, Malthus a prezentat această idee în eseul său într-o formă destul de rigidă, susţinând că populaţia tinde să crească în proporţie geometrică (de exemplu, exponenţial, cum ar fi numerele din seria 1, 2, 4, 8, 16...), în timp ce posibilităţile de asigurare a hranei manifestă aceeaşi tendinţă doar în proporţie aritmetică (de exemplu, linear, ca numerele din seria 1, 2, 3, 4, 5...).

Într-o ediţie ulterioară a cărţii sale, Malthus a reformulat această teză în termeni mai flexibili, afirmând doar că populaţia tinde să crească la infinit, până când va ajunge la limita rezervei de hrană. Ambele formulări ale tezei lui Malthus conduc la concluzia că omenirea este predestinată să trăiască în sărăcie şi în foamete. Pe termen lung, nici un proces tehnologic nu poate schimba acest rezultat, pentru că evoluţia resurselor de hrană este limitată, în timp ce „puterea reproductivă a populaţiei este infinit mai mare decât puterea pământului de a produce mijloacele necesare pentru subzistenţa omului".

Dar creşterea populaţiei n-ar putea fi dirijată într-un fel? Ba da. Războaiele, molimele sau alte dezastre reduc în mod frecvent populaţia. Însă aceste calamităţi nu ne feresc de ameninţarea suprapopulării şi sunt evident neplăcute. De aceea, Malthus sugerează că ar fi de preferat să se evite suprapopularea prin „reţinere morală" - prin care înţelegea, se pare, un fel de combinaţie între căsătorii târzii, castitate prenupţială şi reducerea deliberată a contactelor sexuale.

Însă Malthus era destul de realist să-şi dea seama că majoritatea oamenilor nu vor ţine seama de asemenea constrângeri. Şi, în concluzie, afirmă că suprapopularea este practic inevitabilă, iar sărăcia reprezintă a soartă implacabilă, care-i aşteaptă pe cei mai mulţi dintre noi. O concluzie pesimistă, într-adevăr!

Deşi Malthus personal nu a pledat niciodată pentru controlarea creşterii populaţiei prin folosirea mijloacelor contraceptive, acest procedeu a fost o consecinţă firească a ideilor sale de bază. Primul om care a militat pentru răspândirea utilizării mijloacelor contraceptive a fost influentul reformator britanic Francis Place (1771-1854). Place, care citise cu atenţie eseul lui Malthus, a scris în 1822 o carte dedicată contracepţiei. Tot el a răspândit informaţii despre contracepţie în rândul clasei muncitoare.

În Statele Unite, doctorul Charles Knowlton a publicat o carte despre contracepţie în 1832. Prima „Ligă malthusiană" s-a înfiinţat în jurul anului 1860 şi susţinătorii planificării familiale au continuat să câştige noi adepţi. Deoarece Malthus însuşi, din considerente morale, era împotriva utilizării mijloacelor contraceptive, adepţii controlului populaţiei prin contracepţie sunt cunoscuţi sub numele de neomalthusieni.

Doctrina lui Malthus a avut de asemenea un puternic impact asupra teoriei economice. Economiştii influenţaţi de Malthus au ajuns la concluzia că, în condiţii normale, suprapopularea ar împiedica în mod semnificativ creşterea salariilor peste nivelul de subzistenţă. Celebrul economist englez David Ricardo (prieten cu Malthus) afirma: „Preţul natural al muncii este acela care permite muncitorilor să trăiască şi să-şi perpetueze specia, fără creşteri sau diminuări". Această teorie, denumită în general „legea de fier a salariilor", a fost acceptată de Karl Marx care a dezvoltat-o în teoria plusvalorii.

Viziunea lui Malthus a influenţat şi studiul biologiei. Charles Darwin a declarat că Eseul asupra legii populaţiei i-a relevat o conexiune importantă cu teoria sa evoluţionistă prin selecţie naturală.

Malthus s-a născut în 1766, lângă Dorking, Surrey, în Anglia. A urmat colegiul iezuit al Universităţii Cambridge, unde a fost un student excelent. În 1788, imediat după absolvire, a primit o parohie anglicană. În 1791 şi-a dat doctoratul, iar în 1793 a devenit membru al Colegiului Iisus.

Iniţial, Malthus n-a semnat prima versiune a vestitei sale opere, dar ulterior, aceasta s-a bucurat de un succes răsunător. Cinci ani mai târziu, în 1803, a publicat o versiune mai lungă a eseului său. Cartea a fost revizuită şi adăugită în repetate rânduri, cea de-a şasea ediţie datând din 1826.

Malthus s-a căsătorit în 1804, la treizeci şi opt de ani. În 1805 a fost numit profesor de istorie şi economie politică la Colegiul Companiei East India din Haileybury, post pe care şi l-a păstrat tot restul vieţii. A scris multe alte cărţi de economie, cea mai importantă fiind Principiile economiei politice (1820). Această lucrare a influenţat mulţi economişti de mai târziu, mai ales o importantă personalitate a secolului al XX-lea, John Maynard Keynes. La bătrâneţe, Malthus s-a bucurat de multe onoruri. A murit în 1834, la şaizeci şi opt de ani, lângă Bath, Anglia. I-au supravieţuit doi din cei trei copii. Nu a avut nepoţi.

Deoarece utilizarea mijloacelor contraceptive nu s-a răspândit decât după moartea sa, se avansează uneori ideea că Malthus n-ar fi avut de fapt o influenţă prea mare. Cred că acest punct de vedere este greşit. În primul rând, ideile lui Malthus i-au înrâurit în mare măsură atât pe Darwin cât şi pe Karl Marx, unii din cei mai importanţi gânditori ai secolului al XlX-lea. În al doilea rând, deşi concepţiile neomalthusienilor nu au fost imediat adoptate de majoritatea populaţiei, unii oameni s-au dovedit receptivi la sugestiile lor. Tehnicile contraceptive din ziua de azi reprezintă o continuare directă a mişcării începute chiar în timpul vieţii lui Malthus.

Thomas Malthus nu a fost primul care a atras atenţia asupra pericolului suprapopulării, chiar şi într-o ţară bine guvernată. Înaintea lui, aceeaşi idee fusese sugerată şi de alţi filozofi. Malthus însuşi a subliniat că subiectul se regăseşte atât la Platon, cât şi la Aristotel. El îl citează pe Aristotel, care scrie la rândul său: „...în majoritatea statelor, dacă fiecare persoană este liberă să aibă câţi copii doreşte, consecinţa va fi sărăcia..."

Dar chiar dacă ideea de bază a lui Malthus nu a fost complet originală, nu trebuie să-i subestimăm importanţa. Platon şi Aristotel au menţionat subiectul doar în treacăt şi punctul lor de vedere nu a atras atenţia nimănui. Malthus a fost cel care a elaborat şi dezvoltat ideea. Şi, în primul rând, a subliniat pentru prima dată importanţa covârşitoare a problemei suprapopulării, aducând-o în atenţia lumii intelectuale.