Economistul american William Spenser Vickrey s-a născut pe 21 iunie 1914, în or. Victoria, centrul administrativ al Provinciei Columbia Britanică, de la sud-vestul Canadei.

De mic copil, William Vickrey a manifestat capacităţi extraordinare. În anul 1935, obţine diploma de bacalaureat în matematică la Universitatea Yalle din oraşul New Haven, iar în anul 1937 a obţinut titlul de magistru la Universitatea Columb din New York, pentru elaborarea metodei matematice la analiza economică.

In acelaşi an, Vickrey şi-a început activitatea de economist-practician în Comitetul de Resurse al Departamentului de Stat al S.U.A. (or. Washington), ocupându- se concomitent de pregătirea tezei de doctor în ştiinţe la Consiliul de Cercetări în Domeniul Ştiinţelor Sociale. În anii 1939-1940, a activat în calitate de asistent-colaborator la “Fondul secolului al XX-lea”. Apoi, în anii 1940-1941, a exercitat funcţia de economist la Direcţia de Reglare a Preţurilor de pe lângă Guvernul S.U.A. (în secţia marelui economist John Kenneth Galbraith), iar în timpul celui de-al doilea război mondial (1941-1943), a activat ca economist superior în secţia de Impozitare a Ministerului de Finanţe al S.U.A.

Anume aici a luat naştere pasiunea lui Vickrey de a analiza sistemul de impozitare al S.U.A. În anii 1943-1946, el a fost consultant guvernamental în problemele bugetare şi fiscale. Iar în anii 1949-1950, Vickrey a fost membru al Comisiei S.U.A. pentru elaborarea sistemului fiscal al Japoniei, după cel de-al doilea război mondial. În anul 1947, Vickrey a susţinut teza de doctor în economie la tema. “Consecutivitatea acţiunilor în procesul impozitării progresive”.

Aproape toată activitatea sa pedagogică a decurs în incinta Universităţii Columb din New York: în anul 1946 e membru al facultăţii; în anul 1953 - conferenţiar; în 1958 - profesor de economie; în 1964 - decan; peste 10 ani - în 1974 - profesor plenipotenţiar de economie politică; iar în anul 1981 -  profesor onorific al acestei Universităţi. Mai menţionăm că, în anii 1958-1959, lucrările lui Vickrey au fost finanţate de Fondul Ford, iar în anul 1971 el a fost invitat să ţină prelegeri în domeniul economiei la Universitatea Monash din Melbourne (Australia). În anii 1974-1975, Vickrey a fost consilier interregional al O.N.U.

În plus la Premiul Nobel (1996), Vickrey s-a învrednicit de mai multe titluri onorifice în domeniul activităţii ştiinţifice şi pedagogice. Vickrey a fost membru-titular al Asociaţiei Economice Americane şi preşedinte al acesteia în anul 1992, al Societăţii Econometrice Internaţionale, al Academiei de Ştiinţe şi Arte, al Asociaţiei Statistice a S.U.A., al Asociaţiei Fiscale a S.U.A., al Societăţii Economice Regale a Marii Britanii. Este deţinătorul titlului de “Doctor honoris causa” a mai multor Universităţi din S.U.A., precurh şi din Japonia.

Vickrey s-a stins din viaţă la 11 octombrie 1996, la vârsta onorifică de 82 de ani, în tren, în timp ce pleca la Boston, la o conferinţă ştiinţifică. Despre viaţa şi activitatea lui Vickrey se poate spune în mod aforistic: s-a născut lucrând şi a murit lucrând, învingând astfel moartea şi păşind pragul eternităţii.

Fondul de idei ale operei economice a lui William Vickrey este axat în jurul unei probleme fundamentale: studierea stimulenţilor economici în condiţiile unei informaţii asimetrice şi incomplete. El a aplicat informaţia economică la cercetarea problemelor bugetar-fiscale şi monetar-creditare la ambele niveluri de activitate economică - macroeconomic şi microeconomic. La această temă el a scris, încă în anul 1943, un articol şi o cărţulie cu titlurile “Asigurarea şi bugetul federal” şi “Impozitul pe cheltuieli în perioadele paşnică şi de excepţie (război)”.

Vickrey a fost primul economist, care a tratat problemele teoriei fiscale şi politicii statale fiscale. El avea să spună că politica fiscală, pe care o promovează statul, trebuie să fie reală, elastică şi să ţină cont de situaţia concurenţială din economia ţării. Vickrey admite că concurenţa trebuie sa fie protejată şi reglată de către stat, când aceasta o cer circumstanţele.

Dar el avertizează statul ca nu cumva să se lase capturat de procesul gestionării strategice şi tactice a economiei, deoarece pot fi aduse prejudicii unităţilor economice de producţie. Deoarece pe stat îl interesează mai mult veniturile, căpătate prin impozitare, decât succesele firmelor mari sau ale businessmenilor de talie modestă.

În viziunea lui Vickrey, statul trebuie să aibă un fel de camerton, care i-ar ajuta să estimeze la concret nivelul de intervenţionism statal în economie. El este un duşman înverşunat al aşa-numitei concepţii de “impozit egalitar”, chemat să “niveleze veniturile” diferitelor pături sociale, deoarece prin aceasta au de suferit nu numai păturile socialmente vulnerabile, dar şi adevăraţii gospodari producători, care pot fi minaţi cu ajutorul unui impozit progresiv. Mai adăugăm că un sistem fiscal excesiv nu numai că “nivelează" veniturile, dar şi dizolvă orice stimulent de a extinde unitatea de producţie şi de a avansa calitatea produsului finit.

Vickrey face trimiteri la filosoful francez Denis Diderot, care spunea că “guvernatorul care supraîncarcă populaţia cu impozite grele riscă să rămână ori fără impozite; ori fără plătitori de impozit”. Cu aceasta, Vickrey a vrut să spună un adevăr cert: impozitele trebuie să fie reale. De aceea el se pronunţă contra fiscalităţii progresive.

După Vickrey, criteriul de impozitare e unul: impozitul nu trebuie să ducă la amorţirea activităţii economice. Pentru a aprecia nivelul impozitării, trebuie utilizate metodele moderne de analiză economico-matematică a situaţiei economice. Analiza urmează să determine situaţia economică a plătitorului de impozit nu după nivelul de venit, dar pe baza ipotezei lipsei de impozitare.

Dacă sistemul fiscal determină nivelul impozitului după venitul cetăţenilor, apoi are loc adoptarea de către stat a deciziei de impozitare în condiţiile unei lipse de informaţii ample sau informaţii asimetrice, deoarece cetăţenii posedă o informaţie amplă şi completă privind veniturile lor. În baza acestui concept, Vickrey a elaborat o teorie bine închegată privind impozitarea, numită teoria de analiză în condiţii de informaţie asimetrică. El a utilizat teoria sa la elaborarea pachetului de legi cu privire Ia crearea unui nou sistem de impozitare al Japoniei în anul 1949. Parţial, şi acest sistem i-a permis Japoniei să efectueze un salt economic vertiginos.

Vickrey a publicat materialele sale analitice în lucrarea “Raport cu privire la impozitarea Japoniei” (1949). Laitmotivul acestei lucrări este sistemul elastic de impozitare, care permite manevrarea liberă a resurselor de tot felul: materiale finaneiar-creditare, producţie finită, forţă de muncă, salarii etc. Vickrey avertizează că o impozitare “sportivă“ a marilor corporaţii poate duce la scumpirea produselor acestora, care sunt solicitate şi deci plătite de consumatori. El propune ca unităţile economice (corporaţiile) şi unităţile teritorial-administrative (oraşele) să fie impozitate “lejer”, căci un impozit greu generează consetinţe economice grele.

Vickrey, ca şi economistul englez al primei jumătăţi a secolului al XX-lea John Keynes, pledează pentru intervenţia statului în economie, când situaţia economică o cere. In cartea sa, editată în anul 1952 cu titlul “Scopul vieţii economice”, el recomandă statului să dirijeze economia de piaţa indirect, adică prin controlul exercitat asupra formării preţurilor cu ajutorul următoarelor pârghii: impozitele, transferurile şi alte remedii, care nu stopează activitatea economică. În ceea ce priveşte utilizarea monetarismului sau reglarea statală prin impozitare, Vickrey spune că trebuie folosite ambele metode în funcţie de condiţii şi necesităţi.

Vickrey pledează pentru o politică economică statală activă, menţionând că măsurile statale de scurtă durată ţin de cerere, iar cele strategice ţin de ofertă, adică de procesul de producţie. Aşadar, uneori, statul trebuie să acţioneze nu numai ca proprietar, dar şi ca subiect economic (gospodar).

În articolul său, intitulat “Licitaţiile şi ratele jocului”, publicat în anul 1962, Vickrey a elaborat teoria licitaţiilor (amanetelor), riscurilor. În plus, el a tratat problemele comportamentului raţional în condiţiile unei informaţii asimetrice şi incomplete.

Aceste articole conţin bazele teoriei elaborării deciziilor în condiţiile unei informaţii asimetrice, care, peste 25 de ani, a fost confirmată experimental de către economistul englez Mirrless, fapt pentru care ambii s-au învrednicit de Premiul Nobel în anul 1996.

Vickrey este adeptul manualelor de economie lipsite de formule matematice (descriptive, literare). El prefera să-l citeze în această privinţă pe “tatăl” ciberneticii - matematicianul Norbert Viner, care menţiona: “Dacă deschid o carte de economie şi văd în ea formule matematice, o şi
închid imediat”. E clar de la sine, autorul nu are ce spune. Tot ce exprimă formulele poate fi spus cu cuvinte obişnuite.

Opera economică a lui William Vickrey a fost apreciată la justa sa valoare de către Fondul Nobel şi Comitetul Nobel, decernându-i-se Premiul Nobel în domeniul economiei pe anul 1996, pentru realizările fundamentale în domeniul informaţiei economice (sau stimulării economice în condiţiile unui deficit de informaţie) (împreună cu James Mirrless).

Opera lui Vickrey-Mirrless este asimilată de teoria economică şi aplicată în economia empirică mondială.