Economistul american Robert C. Merton s-a născut în anul 1944, la New York (S.U.A.). După şcoala medie, Merton şi-a făcut studiile la Universitatea Columb din New York, obţinând licenţa în inginerie matematică în anul 1966.

Calificarea în matematica aplicată şi-a făcut-o la Institutul Tehnologic din California, în anul 1967. Merton s-a impus prin cunoştinţe economico-matematice pronunţate, fapt ce i-a permis Universităţii Harvard să-i acorde titlul de doctor onorific în economie la vârsta de numai 25 de ani.

Teza de doctor în economie a susţinut-o în anul 1970, la Institutul Tehnologic din Massachusetts. În anii 1970-1973, a activat în calitate de profesor-asistent, în anii 1973-1974 - profesor asociat, iar în anii 1974-1980 - profesor. Din anul 1980 până în 1988, a predat economia matematizată şi managementul la Sloan School of Management (S.U.A.). Mai apoi, din anul 1988, Merton a fost invitat în calitate de profesor de economie şi management la Universitatea Harvard, unde a fost numit, şi activează până astăzi, în calitate de şef al catedrei Administrarea Businessului.

Merton a fost preşedinte al Asociaţiei Americane pentru Finanţe în anul 1986. Concomitent, a exercitat şi funcţia de director al acestei organizaţii în anii 1982-1984 şi 1987-1988. În anul 1983, s-a învrednicit de Premiul Leo Melamed al Universităţii din Chicago. În anii următori, lui Merton i se acordă două premii: “Roger Murray” de la Institutul de Cercetare Cantitativă în domeniul Finanţelor al S.U.A.

Anul 1993 a fost rodnic pentru Merton. El a obţinut “Premiul Internaţional INA” al Academiei Lincei din Roma (Italia) şi distincţia Force pentru inovaţie financiară din partea Universităţii Duke şi titlul de “Inginer financiar al anului” din partea Asociaţiei Internaţionale a Inginerilor Financiari.

Tot în anul 1993, Merton a fost ales membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe a S.U.A. E cazul să amintim că, în anul 1991, el a obţinut titlul onorific de Doctor în Drept, acordat de către Universitatea din Chicago. Merton este membru-titular al Academiei Americane de Ştiinţe şi Arte, precum şi al Societăţii de Econometrie şi al Asociaţiei Internaţionale a Inginerilor Financiari.

Mai târziu, în anul 1995, el a obţinut titlul “Doctor honoris causa” din partea Şcolii Superioare de Comerţ din Paris. În anul următor - 1996 -, Universitatea din Lozana (Elveţia) i-a conferit, de asemenea, titlul “Doctor honoris causa”. Acelaşi titlu i l-a acordat lui Merton şi Universitatea Dauphine din Paris (Franţa) în anul 1997.

Merton îmbină activitatea profesoral-didactică cu cea de cercetător ştiinţific (el este colaborator al Biroului Naţional de Cercetări Economice al S.U.A.). Activitatea ştiinţifică a lui Merton s-a soldat cu crearea “teoriei administrării capitalului pe termen lung”. Pentru merite deosebite în cercetările economice, Merton a fost ales membru-titular al Consiliului Internaţional al Consilierilor Ştiinţifici din cadrul Institutului Tinhergen (savantul olandez Tinbergen este creatorul econometriei, laureat al Premiului Nobel în economie pe anul 1969).

Actualmente, Merton activează în cadrul Consiliului Consultativ al Centrului pentru Management Global şi de Cercetare al Universităţii George Washington din capitala S.U.A. Talentul lui Merton e multidimensional şi este apreciat de către toţi economiştii notorii din lume. El este membru al mai multor consilii redacţionale şi consultative ale celor mai prestigioase reviste economice din lume.

Interesele ştiinţifico-economice ale lui Merton s-au concentrat asupra dezvoltării teoriei finanţelor în domeniul pieţelor de capital şi cel al instituţiilor financiare. Merton a consacrat multe articole şi monografii unei branşe înguste economice şi financiare - alegerii portofoliului intertemporal (sintetic) de capital financiar, precum şi evaluarea bunurilor capitale, a opţiunilor şi datoriilor corporaţiilor. În lucrările sale, el acordă o atenţie deosebită garantării împrumuturilor şi derivatelor complexe.

În monografia sa, intitulată “Continuarea timpului financiar” (“Continous time finance”), editată de două ori (în anii 1990 şi 1992), el a tratat profund problemele funcţionării şi reglementării instituţiilor financiare, referitoare la dinamica procesului de producţie, riscurile manageriale ale gestionării economice, precum şi repartiţia mai echitabilă a veniturilor.

În anul 1995, în S.U.A. au apărut două monografii de mare valoare reală, privind ingineria financiară, al căror coautor este şi Merton. Acestea sunt: “Studii aplicate privind inovaţia financiară" şi ‘'Sistemul financiar global: o perspectivă funcţională". Anume aceste lucrări l-au propulsat pe Merton spre Premiul Nobel în economie.

Activitatea şi opera economică a lui Merton au fost apreciate la justa lor valoare de către Fondul Nobel şi Comitetul Nobel. Savantului- economist i s-a decernat Premiul Nobel în domeniul economiei pe anul 1997, pentru o nouă metodă de determinare a valorii derivatelor.

Metoda elaborată de Merton, împreună cu Scholes, a devenit un instrument financiar eficace pentru tot sistemul financiar, din ţările cu economie de piaţă dezvoltată.