Heinrich Hertz s-a născut la 22 februarie 1857, la Hamburg, în familia unui avocat și senator al Hamburgului. Încă din tinerețe a dovedit inclinații către diverse meserii: a învățat tâmplăria și a lucrat și la strung. La vârsta de 18 ani a terminat studiile medii și a avut impresia că este destinat meseriei de inginer.

S-a dus să studieze tehnica la München, dar după doi ani de studii a constatat că îl atrage mai mult activitatea științifică din domeniul fizicii. Atunci s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a început să studieze matematica și fizica.

Studentul deosebit de sârguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizică Herman von Helmholtz, care l-a luat că practicant în laboratorul său. Ulterior i s-a încredințat o sarcină independentă, pentru a cărei rezolvare Hertz a primit, în anul 1879, medalia de aur a Universității. Stagiul la Universitatea din Berlin a fost încheiat de Hertz cu lucrarea de doctorat intitulată: ”Despre inducție în corpurile care se rotesc”.

În anii 1880-1883, Hertz a fost asistentul lui Helmholtz. În 1883 a devenit docent privat la Universitatea din Kiel și doi ani mai târziu era numit profesor de fizică la Politehnica din Karlsruhe. Aici și-a efectuat experiențele cu undele electromagnetice care i-au adus faima.

Idea de a produce unde electromagnetice și de a le experimenta îl preocupă pe Hertz încă din anul 1879, când Academia din Berlin a publicat un concurs pe tema confirmării experimentale a curenților mobili. Era una din ipotezele fundamentale ale teoriei lui Maxwell cu privire la câmpul electromagnetic, după care, pe lângă lumină, trebuia să mai existe și o altă undă, invizibilă, electromagnetică, cu aceleași proprietăți pe care le are unda luminoasă vizibilă.

Metodele experimentale cunoscute până atunci nu au reușit să rezolve această chestiune și de aceea Hertz a trebuit să elaboreze o metodă cu totul nouă și să-și alcătuiască și instalațiile necesare. A construit un vibrator original care genera unde electromagnetice și un rezonator electromagnetic, cu ajutorul cărora a demonstrat existenta undelor.

În anul 1887 el a anunțat, la Academia de Științe din Berlin, că a rezolvat cu succes tema concursului și a demonstrat existența curenților mobili. Pe lângă aceasta, a mai constatat că câmpul electromagnetic, care se întinde în spațiu de la sursă, reprezintă unde electromagnetice, asa cum presupusese James Clerk Maxwell.

În lucrările sale ulterioare, Hertz a cercetat temeinic reflecția, refracția, interferența și polarizarea undelor electromagnetice, a demonstrat că viteza propagării acestor unde este egală cu viteza luminii și a demonstrat pe cale experimentală raportul formulat de Maxwell, între indicele de refracție al mediului și constanta sa dielectrică.

În felul acesta, Hertz a demonstrat că, de fapt, lumina reprezintă, în esență, o undă electromagnetică. Și-a publicat rezultatele cercetărilor în anul 1889, în lucrarea ”Despre razele forței electrice”.

În anul 1889 Hertz a fost invitat să predea fizica la Universitatea din Bonn, unde i-a urmat lui Rudolf Clausius. Și-a continuat cercetările științifice și a elaborat teoria oscilatorului (dipolul Hertz) pe baza ecuațiilor câmpului electromagnetic stabilite de Maxwell și a încercat să explice teoria fenomenelor electromagnetice în sistemele relative aflate în mișcare.

Hertz s-a ocupat și de mecanică; era adeptul asa-numitului sistem cinematic al orientării "mecanicii fără forță", care, spre deosebire de mecanica newtoniană, explică toate fenomenele fizice prin acțiunea reciprocă a substanțelor grele la atingere, fără introducerea noțiunii de "forță".

Această orientare nu s-a impus însă în fizică.

Lucrările lui Hertz din domeniul undelor electromagnetice au avut o importanță fundamentală pentru evoluția în continuare a științei, ceea ce a dus, în ultima instanță la descoperirea radioului, rusul Aleksandr Stepanovici Popov, în prima sa radiogramă, din anul 1896, a transmis două cuvinte: "Heinrich Hertz".

Heinrich Hertz a murit la 1 ianuarie 1894, la Bonn, înainte de a împlini 37 de ani.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment